Craciun fericit!

|
Craciunul este sarbatoarea mea preferata. Troiene mari de zapada, miros de portocale si vin fiert cu mar si scortisoara. Colinde si colindatori, miros de brad si sclipiri de globuri. In Betleem se naste un prunc. Sfanta e seara de Craciun.

Am impodobit bradul. Bucurati-va! Sarbatori cu har, iubire si liniste va doresc!

Intre Freud si Hristos

|

Savatie Bastovoi, in calitate de mirean, era ” baiatul bun, putin dur, desi nu s-a batut niciodata”. Era baiatul care statea la terase la o cafea, sau la o bere cu cel care isi dusese iubita sa faca o intrerupere de sarcina. Fuma tigari scumpe, cumparate la bucata si scria versuri despre Dumnezeu, lui Dumnezeu, la Socola.

Savatie Bastovoi, in calitate de ieromonah, scrie un eseu pe care il intituleaza „Intre Freud si Hristos”.
O carte despre societatea de astazi, despre generatia MTV, Pro – tv, Coca – Cola, despre complexele lui Freud si libertate.

O carte, care nu aduce nimic nou, atat timp cat simti pe pielea ta tranzitiile si schimbarile cotidiene. O carte despre cauze si efecte, dar nu o carte despre solutii. Nu exista o delimitare intre bine si rau, exista un frustrat, un timid, un lipsit de cultura, religie, traditie – omul lui Freud, si exista omul fara instincte, fara placeri, omul lui Dumnezeu.
Ieromonahului ii e foarte usor sa vorbeasca despre abstinenta fiziologica si psihologica a omului mirean, comparand starile cu cele ale clericilor, care nu au dorinte personale si, care isi controleaza usor impulsurile.
O carte care nu m-a impresionat, nu si-a lasat amprenta si nu mi-a schimbat cu nimic gandirea pe care o aveam pana sa citesc acest eseu. Poate ca nu fac parte din „frustratii” enumerati de dansul dar sunt un om cu frica de moarte, frica de boala,frica de batranete, frica de saracie, dar mai ales frica de singuratate.

Tiganiada

|
Halooo, nene Cioaba, am gasit solutia de entegrare a neamului vostru in cevelezatia noastra. Beleste bine ochii, ca m-am saturat de asocierea neamului tau cu al meu.

In sat, colo, langa baba me Aneta, locuia Bleamba - o familie de tigani: Nuta cu barbata-su, Ion, si copiii Valerica si Marius.
Bre, cocioaba se tinea bine in 4 barne si chirpici din balega si lut. Ea era gospodina, facea curatenie in tinda, prasea de cu dimineata petecul de pamant din spatele „palatului de arama”,ce mai, painea lui Dumnezeu.
El, hatru, era tractorist cu acte in regula, la Gostat.

Pe Marius si pe Valerica ii mai vedeai la birtut, la caminul cultural, sau pe medean la o popica... pe vremea cand Toader a lu’ Mihalache si-a facut popicarie in aer liber. Paharutul de tuica era dat pe gat la fiecare aruncare...
Haloo, nene, crezi ca te iau la misto?
Bre, mai trageau la masea si baietii, dar n-au facut niciodata scandal si nu s-au luat la bataie cu nimeni. Ba, erau si frumusei, si nu le-a fost greu sa gaseasca gagici pe masura, tot asa creole, de pe la Branisteni sau Barbosi.

Intro vreme, inspre Santamaria Mare, satrele de tigani caldarari ajungeau si la noi in sat, dupa un periplu de cateva saptamani bune. Veneau de la munte, de pe la Bicaz, si preferau trocul in locul banilor. Pentru un lighean ros’ sau o caldare acatarii, primeau de 2 ori grau, porumb, ovaz.
Baba Aneta, nu era cu dare de mana, doar o pereche de gumari si un ciaun pentru maliga. Pe Bleamba nu i-am vazut niciodata sa cumpere.

Bre, si cand se facea balci in lunca, cu scranciob, tarabe cu cocosei de zahar, inghetata in oale de aluminiu de la femeile din sat, spelci roz bombon si verde fosforescent, flanele si blugi, veneau si tiganii corturari. Lumea, de la vale, isi aducea acasa gastele si ratele din lunca, si nu statea la dat in ghioc.

Ce ii deosebea pe Bleamba de satra? Nuta nu purta fuste pestrite si salbe de aur, nea’ Ion nu se infatisa cu palarie, mustata si ghiuluri. Copii au facut 8 clase, la scoala din sat, nu la penitenciar ca „imparatu” Iulica.
Iar acum lucreaza pe un santier. N-au ciordit, n-au cersit, nu s-au haladit, vere! Au fost oameni cinstiti, la locul lor.

Haoleo, nu-ti cer nici bani, nici gaini, dar vezi ca de la stail (style) se impute totul. Si-apai, nu m-ar deranja daca lumea nu m-ar intreba „rrom vine de la roman?”.
Si, nene, las-o mai moale cu originea, ca n-am vazut indieni la cersit sau furat. Ia zi, o cunosti pe Mercedesa asta? A iesit cu puradelul, pe boulevard de Ledra, la intins mana, ca la munca ie greu. Mi-a zis ca se duce numai daca ii caut eu. Pfiu, glumeti is aistea din tribul tau!



Si, ia uite, indianul asta, lucreaza de dimineata pana seara, la o florarie – sera, din fata blocului. Greu, deh, dar cinstit.



Iar voi, neam din Tudor, nu va mai tiganizati cu manele si telenovele.
Un ceaules bulan, de la Sarkozy!

Paradoxul zilelor noastre

|
Evolutia tehnologica a dus la involutia omului – in toate planurile: mental, afectiv, senzorial. Lucrurile sunt atat de mecanice iar OMUL cronic. Omul a uitat sa gandeasca, sa iubeasca, sa daruiasca, sa fie mai receptiv si mai atent.

Versurile lui Octavian Paler te fac sa reflecti asupra vietii.

Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem:
Cladiri mai mari, dar suflete mai mici;
Autostrazi mai largi, dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
Cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;
Avem mai multe functii, dar mai putina minte,
mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina, dar mai putina sanatate.

Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si
ne rugam prea rar.

Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa
ne facem o viata,
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.
Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme
când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta
cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.
Am curatat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar învatam mai putin.
Planuim mai multe, dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai
multe informatii, sa produca mai multe copii ca
niciodata, dar comunicam din ce în ce mai putin.

Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei
încete; oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar
mai multe divorturi,
Case mai frumoase, dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,
scutece de unica folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte,
corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice stare, de la bucurie,
la liniste si la moarte.
Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine, dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta scrisoare si în care
poti decide fie sa împartasesti acest punct de vedere,
fie sa stergi aceste randuri.

Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te
veneraza, pentru ca acel copil va creste curând si va
pleca de lânga tine.
Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de
lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe
care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.
Aminteste-ti sa spui “TE IUBESC” partenerului si
persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o
spui din inima.
O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci
când sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa
pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea
persoana nu va mai fi lânga tine.

Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti
timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le ai.

Reteta de (dez)integrare spirituala in absolut:

|

Se iau vreo 5000 de yoghini si se amesteca la Herculane sau/si Costinesti. Trei ore stau nemiscati. Apoi se prind de mana si energia circula de la stanga la dreapta prin toti centrii lor nervosi. Se ridica astfel nivelul spiritual iar energia este trimisa in univers.
Urmatorul pas – yoghinii experimenta o dezlantuire energetica - tantrica prin purificare, inaltare si reafirmare a identitatii in planul constientizarii. Partenerii fac schimb intre ei de parteneri si urmeaza runda doi. Ca sa nu se taie maioneza, cei de pe tusa fredoneaza in gand o mantra, doua, trei… 108.

Punctul de maxima dezintegrare in absolut este ezoteric. Numa’ Guru il stie.

Se serveste la un pahar de urina, cat ai zice yang. La ora lui Jupiter.

Be stupid

|
Imi plac reclamele. Unele sunt reusite. Nu si noua campanie Diesel – Be stupid!
O fi fost in pana de idei directorul creativ sau poate art directorul a facut brainstorming cu femeia de serviciu, de la depozitul de blugi.
Cata inovatie: sa pui „prostia” pe panouri, in tot orasul! E un fel de a zice –„prostul nu e prost destul, daca nu e si fudul”.
Insa, orsicat de prost ai fi, nu ai vrea sa fi asociat cu prostia.
Desi controversata, aceasta campanie are o multime de fani, majoritatea afirmand ca este o noua perspectiva de abordare, un alt fel de a gandi, un fel de a incalca regulile (de creatie, cred).

Pentru mine, prostia e una singura.
Mai jos, un citat din manifestul „Be stupid!”:

Smart may have the brains...
but stupid has the balls.

It’s not smart to take risks...
It’s stupid.
To be stupid
is to be brave
Remember
only stupid can be truly
brilliant

So, BE STUPID!









Feriti-va capul de frig si de prostie!

Se poarta binele!

|



Pe 17 octombrie ai ocazia sa faci un BINE.
Vei fi rasplatit cu sanatate, noi prieteni si satisfactie!

Alearga la BucharestCityMarathon si taxa de participare va fi donata copiilor suferinzi de cancer, leucemie, distrofii neuro musculare şi malformaţii congenitale, şi adultilor cu afecţiuni oncologice, aflati in ingrijirea celor de la Hospice “Casa Sperantei”.

De asemenea, vei ajuta organizatia ViitorPlus la plantarea cât mai multor copaci şi îmbunătăţirea calităţii mediului în care trăim.

Daruieste timp fără durere miilor de persoane care suferă de boli aflate în stadii avansate sau ameninţătoare de viaţă sau, adopta un copac!

Mai multe informatii aici:
www.hospice.ro
www.viitorplus.ro
www.bucuresti-maraton.ro

"Cine va mosteni pamantul?"

|
Yuri Orlov - personajul principal din Lord of War (2005)- "ne asigura" ca traficantii de arme vor stapani pamantul, intrucat ceilalti vor fi prea ocupati sa se omoare intre ei.

Eu cred ca, desi comertul cu arme este una dintre cele mai profitabile afaceri din lume si, chiar daca peste 7 milioane de arme de foc se fabrica anual, companiile farmaceutice vor conduce imoral si ilegal lumea.


Mai periculosi decat Viktor Bout, Shimon Naor, Monzer al-Kassar sunt :
1. Johnson & Johnson (castiguri de 61,8 bilioane USD/ 2010)
2. Pfizer (castiguri de 50.0 bilioane USD/2010)
3. Abbott Laboratories (castiguri de 30,7 bilioane USD/2010) , GSK si altele (conform http://money.cnn.com/)

Recunoasteti ca, pentru orice durere, fie de dinti, de cap luam o pastila. Vrem sa slabim, luam pastile. Luam si pentru par si unghii dar si pentru virilitate. Avem depresii, luam pastille. Pentru anemie, luam pastille. Ne-a scazut tensiunea, suntem palizi, luam pastille. Ne ferim de vreo sarcina nedorita, evident, cu pastille, iar apoi facem tratamente hormonale – cu pastile.



Anual apar epidemii pentru care se gaseste un leac – vaccinul miraculos.
Vaccinurile contin o gramada de substante toxice: aluminiu, mercur (una dintre cele mai otravitoare substante chimice), etilenglicol, glicol, etc., cauzand in timp modificari genetice grave, Autism, Alzheimer, ADHD, handicapuri, etc. De cele mai multe ori, imunitatea este compromisa si apar si alte boli in afara celor pe care trebuia sa le previna.
Luam si ne asteptam la minuni fara sa ne gandim la efectele adverse care ar putea sa apara. Nu vorbesc despre cazurile grave care necesita medicatie, vorbesc despre alegerea intre discomfort (durere) si pastila minune.
Nu ma indoiesc ca medicina nu rezolva probleme, dar admit ca ea le cauzeaza de cele mai multe ori. Cu cat tehnologia evolueaza, cu atat apar si alte boli.
Toate vaccinurile sunt sustinute cu interes. Iar banii se duc mai mult pe propaganda decat pe cercetare.
In acest caz, omul ar trebui sa aleaga liber daca un vaccin este important pentru el iar obligativitatea impusa de guverne inseamna crima.

Pe langa castigurile imense, traficul cu arme alimenteaza conflictele locale, criminalitatea si coruptia. Au murit milioane de oameni in razboaiele din Liban, Sierra Leone, Somalia, Afghanistan.
Dar oare cate milioane au murit si vor mai muri din cauza celor care ”ne vor binele”?

11 lucruri despre Romania, in 11.520 de minute:

|
1. Aeroportul Baneasa s-ar putea numi autogara Baneasa. Ambuteiaj pe Valea Prahovei. Doi, mai destepti, depasesc pe contrasens, coloana de masini.

2. Un nene imi cere bani de bilet. Ii dau. Si-l urmaresc cu privirea sa vad daca se indreapta spre casa de bilete sau isi cumpara o bere. Si-a luat bilet.

3. Este criza. Nu sunt bani. Terasele sunt pline.
Este criza. Nu sunt bani. La Teranova, coada de 15 persoane.
Tata s-a lasat de tigari. Nu si de bere.

4. Narcis inca mai vinde ochelari de soare, pe Republicii.
Tanti aia batrana inca mai vinde flori de camp. Mereu mi-a placut de ea. In schimbul a cativa banuti , m-am ales cu un buchet mov- galben.
M-am bucurat sa o intalnesc si a doua zi. I-am lasat 2 lei si vroiam sa-mi iau un alt buchet. Mi-a zis: „numai atat?”.
Mov – galbena la fata, i-am lasat banii si am plecat. Nu mi-a mai placut de ea.

5. Un nene canta la fluier. Ce bine ca nu putea sa spuna „numai atat”!

6. Un nene in autobuz il baga pe un altul, in aia a ma-sii.

7. La ora 16, pleaca ultimul autobuz turistic al lui Cancescu. Era 16.20. M-am enervat, dar n-am bagat pe nimeni in aia a ma-sii.

8. La ora 18, se canta la trompeta din Casa Sfatului. 775 de ani de la prima atestare documentara a Brasovului.

9. 166 de km pana la tara. Peisaje pitoresti. Drumuri permanent in lucru.

10. La mamaia, ciorba de pui, sarmale, salata de boeuf si un pahar de vin. La sora lu’ mamaia, ciorba de pui, sarmale, salata de boeuf si iarasi, un pahar de vin. La cealalta mamaie, niste peste afumat si un pahar de vin. La unchiu’, un pahar de vin. Sau oare visinata?

11. La mamaia, oamenii ii multumesc lui Dumnezeu.

Madalina se hotaraste sa moara

|

În ziua de 14 iulie 2010, Madalina hotărî că sosise, în fine, momentul să se sinucidă. Implinea 43 de ani si, desi era "o artistă împlinită, o mamă şi o femeie fericită”, viata ei nu mai avea nici un sens.
Si-a procurat o substanta toxica, rosie, cu miros intepator care avea sa-i curme existenta in cateva clipe.
Nu era la prima incercare, dar de data asta “avea să cunoască ultima experienţă din viaţă, care făgăduia să fie foarte diferită: moartea”.

Apoi, peste tot in ziare, la Tv, pe toate siteurile si toate blogurile, pe strada: „Madalina s-a sinucis, „Madalina in sus”, „Madalina in jos”.
Media se intrece in a prezenta informatii cat mai multe si cat mai proaste, se inventeaza interviuri cu ea, apar noi mesaje pe telefonul mobil al artistei, insecticidul se transforma in pesticid, copilul Petru are ba un an, ba doi, credinciosii cer Domnului sa o ierte, altii critica ritualul de inmormantare, sotul e „trimis” la curve, soacra – poama acra.

Am auzit in doua zile de Madalina, cum n-am auzit in 15 ani.
Ultima oara cred ca am ascultat-o la Radio Romania Actualitati, la emisiunea de dimineata, „O melodie pentru fiecare”, aparitia ei in media rarindu-se odata cu aparitia MTV-ului.
De-a lungul timpului, artistii, actorii si cantaretii de prin 90, ii mai vedeai invitati la revelioanele televiziunii romane. Insa, tineretul vroia altceva. Era satul de slagare, de crizanteme de aur, de bunica cand era fata, de macarale, caini vagabonzi si casa din deal.
Si, li s-a dat: tzate siliconate, funduri, vedete dezbracate, simone senzuale, clarvazatoare, anorexeice, drogati, analfabeti cu dinti de aur si bmw-uri in garaj, play-back-uri, parade gay si seeeex, cat mai mult sex oral, anal, cu 1, 2, 3 parteneri, etc.
Nu se mai canta despre iubire, dragoste, emotie. Se canta despre cum sa ti-o trag pe la spate, alcoolul este viata, cum m-am intors si-ti zbor creierii pe pereti dupa ce-mi bag p... –n mata.

Fata draga, nu aveai cum sa fii in rand cu lumea de azi! Pacat ca ai preferat moartea in schimbul conului de umbra.

“De ce numai 59?”

|

59 de jurnalisti au murit in campul muncii, in prima jumatate a anului 2010, potrivit unui raport al Press Emblem Campaign (PEM). La stirea publicata pe 9am, comentariile nu au intarziat sa apara.

Jurnalistii, sunt numiti „tampiti”, „idioti care isi pun viata in pericol pentru senzatii”, „dobitoci care sa se duca sa transmita life”. Jurnalistii „mor de prostie si vor sa fie considerati EROI”, „nu stiu sa vorbeasca,n-au cursivitate,nu stiu sa foloseasca tonurile verbale.SUNT ADEVARATE BELELE” , iar altii se intreaba de ce numai 59.
Un semianalfabet, plecat el insusi de la „sapa, zugravii , lacatusii”, sustine ca: „EU NU IAM TRIMIS, acolo trebuie sa sti pa ce teren calci si cand trebuie sai dai stop la camera, ptr as face uni bani pa seama la niste amarati de prosti si fraeri, abarnau sa puie si o intrebare”.

Ca fost jurnalist, din propria experienta, pot spune ca nimeni nu se duce de buna voie la baba violata sa o intrebe cum se simte, nimeni nu se duce de placere in casa spanzuratului sa intrebe de funie, nici sa caute zapada in Sahara. Ca in orice meserie, TREBUIE sa fii acolo, daca se poate PRIMUL. Si, ca in orice meserie, ori scrii dupa dictare ori esti liber.
Este adevarat ca esti supus cenzurii si propagandei in functie de cum este aservita politic media, insa si tu, consumator de media, poti alege ce vrei sa vezi si ce vrei sa citesti.

Este adevarat ca exista si jurnalisti mediocrii – aparuti peste noapte din sculeri matriteri, nesimtiti, care-si practica meseria pentru cafeaua de dimineata de la prefectura, puiul cu kiwi de la evenimentul de deseara, si cadourile de la Pasti si Craciun, etc. Dar pana la idioti, tampiti, prosti, huoooo... n-au decat sa moara, eu nu i-am trimis?!?!?! SPECIFIC ROMANESC

Au murit 59. NUMAI!

Decat sa spui minciuni, mai bine taci!

|

Te-am votat prima data si am regretat. Te-am votat si a doua oara pentru ca n-am avut de ales. Mi-am zis ca intre 2 rai (a se intelege incompetenti), sa-l aleg pe al’ mai putin rau.
Sustii sus si tare ca: “ statul trebuie sa lucreze pentru romani si nu invers, ca vom fi solidari unii cu altii, ca vom trece cu bine de furtuna, Basescu lupta pentru tine!"
Trec peste faptul ca te exprimi greoi, trec peste gafele tale memorabile, dar nu pot sa trec peste modul cum te-ai adresat celor sinistrati "De ce v-aţi făcut case aici, măi, oameni buni?"

Stii bine ca oamenii aia traiesc acolo de sute ani. Cand si-au facut casele nu au avut grafic de executie, proiectant si n-au facut studii geotehnice.  Au avut doar un petec de pamant si au trait linistiti pana cand apele le-au luat casele si animalele.
Stii bine ca sumele alocate pentru construirea de diguri au fost infime. Stii bine ca mare lucru in zona nu s-a facut: s-a marit albia, s-au inaltat malurile si s-au construit diguri din pamant si pietris !?!?. Stii bine ca mii de hectare de padure au fost defrisate.
Stii, la fel de bine ca in majoritatea satelor traiesc numai batrani bolnavi, sleiti de putere si saraci. Cum ar putea un om la 80 de ani sa-si faca mai faca o casa, sus in deal?

Mai bine taci!

Aberatiuni enigmatice

|
Omul s-a nascut artist! De orice fel. Nu stiu cum se face ca, pe mine arta ma depaseste. De fiecare data cand vizitez o expozitie ma intreb ce-a vrut maestrul sa exprime, de ce a ales acest mijloc sa se exprime si ce valoare estetica aduce mie, privitorului.
Incercand sa transmita emotii puternice subiective sau obiective, de cele mai multe ori artistul face uz de pensula, dalta, lut, creion, etc, isi duce imaginatia la extrem si se joaca cu nervii tai vizuali de poti sa dai in glaucom.

De la „Natura moarta cu pisica” (muzeul de arta, Sibiu) ma opresc la operele lui Szabolcs Veres, unde grotescul animalier sau uman are functie cognitiva si educativa.





“Viata ne ofera experiente ciudate “ spune Thomas (Tom) Hoffmann, iar eu, vazandu-i creaturile intr-o vitrina luxoasa nu pot decat sa-i dau dreptate.






Un tablou Szabolcs Veres sau un porcusor Tom Hoffmann? De ce ai vrea sa ai asa ceva, ramane o emigma pentru mine.
p.s. De amorul artei?

Mananca, roaga-te, iubeste

|


Probabil ati citit-o. Eu, insa, am descoperit-o de curand.
Designul copertii, peste 6 milioane de copii vandute, faptul ca o femeie cauta totul si vestea se raspandeste repede, de la o femeie la alta, m-a facut sa o cumpar si sa o citesc la fel de repede, in speranta ca ultimele randuri o va salva pe autoare de la mediocritate.

O autobiografie banala, plictisitoare. Memoriile unei risipitoare de cuvinte. Un titlu sugestiv – care nu te duce mai departe de la sensul de baza. Autoarea ia proportii in Italia, il cauta pe Dumnezeu in India si se iubeste cu un brazilian, in Indonezia. O armonie perfect americana: traiesti ca sa mananci, te rogi la tot felul de inchipuiti si faci sex pana iti infectezi tractul urinar.

O carte care nu m-a inspirat, nu m-a influentat, nu m-a facut sa rad sau sa plang, nu m-a facut sa plec departe si nici sa ma autocunosc sau sa-mi gasesc pacea interioara.
De altfel, ce ai putea sa inveti de la o femeie depresiva, plictisita de viata, care dramatizeaza la extrem trecerea printr-un divort, se chinuie si se plange intrun ashram si tot universul se raporteaza la nevoile si atentiile ei, intro lume saraca unde ai putea sa ajuti, sa oferi, sa sprijini?

In ciuda banalitatii cartii, sunt de acord ca orice calatorie merita orice cost si sacrificiu, si ca italiana este cea mai seducatoare si frumoasa limba din lume.
Nu-s de acord ca americanii fac orice sa se distreze, de la parcuri de distractii pana la razboaie. Nu poti sa pui in carca unui popor o afirmatie gen - razboiul e distractie.
Si, nu cred ca in Roma cuvantul de baza e sex, orice ar spune Luca Spaghetti. Cum nici cunoasterea e imposibila fara un Guru, ca sa-l citez pe Ghandi.

Spor la citit!

Circus maximus

|
... sau ce au in comun Papa, turcii ciprioti si maghiarii de la noi.
Vine Papa Benedict in Cipru, c-o naframa in varf de sceptru. Tocmai din peninsula, direct in insula, sa aduca pacea intre Cipru de Nord si Cipru de Sud.

Ca sa intelegeti gravitatea situatiei fac o comparatie. Cipru de sud vrea inapoi teritoriul ocupat de turci, acum 35 de ani. Ca acest lucru sa se intample, turcii ar trebui sa-si ia baclavaua si ceaiul, steagu’ imens de pe munte, „ochiul diavolului”, jocul de table, hamamul, sa se suie frumos in bacul care pleaca din Kirenia si sa coboare in Tasucu, la ei, acolo-n Turcia.

E ca si cum le-ai zice ungurilor din Tinutul Secuiesc sa-si ia kurtosul si gulasul, ziua de 15 martie, placutele bilingve si sa plece inapoi in Panonia.
Turcii din nord vor recunoastere din partea cipriotilor din sud, ungurii de la noi vor autonomie.

Sa nu va mire daca peste cativa ani Papa il viziteaza pe Laszlo Tokes in Covasna, Harghita si Mures. Amandoi au idealuri mari de UNIRE.

Movie time

|
Am primit o leapsa de la Vulpitza. Prima, dar sunt sigura ca vor urma si altele. Trebuie sa vorbesc despre serialele pe care le-am urmarit sau le urmaresc. Ei bine, nu sunt un fan al lucrurilor care ma tin in casa, insa filmul care mi-a captat atentia timp de 2 saptamani, a fost Friends. Pur si simplu, ma trezeam cu Friends si ma culcam cu Friends. De-abia asteptam sa ajung acasa sa aflu ce-au mai facut Rachel si Ross, si nimeni si nimic nu mai conta in acest timp, episod dupa episod.
Am avut o mare dezamagire cand s-a terminat. Trebuia sa se termine, oricum... Insa, in subconstient, tanjeam dupa o noua serie.



Un alt serial pe care l-am urmarit a fost „Lost”, de data aceasta la televizor. E atat de enervant sa ajungi la punctul culminant si sa astepti 24 de ore pentru un deznodamant.



Ca sa mai rascolesc trecutul, "Dallas" imi aduce aminte cum toata lumea visa sa aiba vile, masini luxoase, piscine, servitori. La "Twin Peaks" m-am uitat printre degete. Mi-era cam frica. Pana si astazi, coloana sonora a filmului ma face sa tresar.
Dupa "Baywatch" - am vrut sa ma fac salvamar si dupa "Dr Quinn", doctor, evident.

Precum cartile, unele filme pun amprenta pe viata noastra. Insa, viata bate filmul!

Terminati cu prostiile!

|

Nu inteleg de ce unii oameni au nevoie de o psihologie aplicata, mulata pe propriul caracter dupa niste experiente valide. Adica nu esti in stare sa te cunosti? Trebuie sa vina unu’ sa-ti zica esti prost, coleric, sensibil, lasciv? Neadaptatule, e timpul sa te schimbi!”. Iar ca sa te schimbi ai nevoie de acel demagog care se uita agale la tine, te scaneaza din cap pana-n picioare si in 2 secunde ti-a dat verdictul, ca in alte 2 secunde sa-ti spuna cum evadezi din temnita pe care tu ti-ai creat-o caramida cu caramida din frustrari, manie, ura, dispret, agonie?
Esti la pamant si nimeni si nimic nu te mai salveaza, decat acest „mesia” care-ti lumineaza mintea, aratandu-ti calea spre cunoastere si evolutie. Odata terminata terapia individuala sau de grup, si indata ce iesi pe usa, te crezi stapan, puternic, capabil... pana cand dai fata-n fata cu realitatea si o iei de la capat, tot cu individul salvator. Pentru ca numai daca platesti un serviciu crezi ca ai investit in tine. Sfaturile gratuite, indicatiile, grija prietenilor sau a familiei nu sunt bune. Sunt prea subiective.
Esti convins ca numai el te intelege. El are tehnici magice care actioneaza rapid si iti pot oferi o viata la adevaratul potential, si caruia toti oamenii cand il vad fac plecaciuni, il arata cu degetu si chichotesc despre puterile lui. Are formule care musai reusesc si la tine: cheia succesului, solutii de gândire, comunicare, individualizare, socializare şi chiar vindecare. Practic, nu-ti zice nimic nou. Sunt lucruri pe care le stii, le traiesti. Dar ti le zice academic, oratoric. Si tu admiti pentru ca nu-i un oarecare. E antrenorul tau si crezi in el pentru ca ti-a promis ca visele devin realitate! Ti-a promis fericirea suprema si echilibru in viata. Ti-a promis bogatie si iubire. Da tie, tu care esti si sarac si singur la 40 de ani.

Apoi, o alta categorie de oameni care ma intriga. Cei care isi pun speranta in neghiobii de genu: “pune-ti o dorinta, trimite mai departe la 100 din lista ta si vei vedea minunea in cateva zile. Nu intrerupe lantul!”, “ Trimite la nu stiu cati din lista si el/ea o sa te iubeasca”, “trimite mai departe si salveaza o viata! Yahoo doneaza 2 dolari…” , “trimite ca altfel casuta ta de mail se va inchide”,“daca nu trimiti acest mesaj o sa ai ghinion", etc. Mai rau ca-n basmele lui Ispirescu. Spuneti-mi ca vi s-a intamplat ceva din cele de mai sus si eu ma dau de 3 ori peste cap si ma transform in musca.
Scopul este unul si clar: colectarea adreselor de mail pentru trimiterea de spam-uri.

Asadar, terminati cu prostiile! Cautati un sens, traiti, iubiti, bucurati-va, contemplati, schimbati ceva cu ajutorul vostru. Nu va trebuie antrenori ai mintii si nici magie.

Scapa cine poate

|
Sarajevo, 28 iunie 1914. Arhiducele Franz Ferdinand si sotia sa, Sophie, sunt asasinati. Un pretext mic pentru un Razboi Mare. O luna mai tarziu, Imperiul Austro-Ungar ataca Serbia. Germania ataca Rusia si Franta. Anglia declara razboi Germaniei. La 23 august 1914, Japonia intervine si ataca Germania. Intra mai tarziu Turcia, Italia, Romania si SUA.
Au loc primele bombardamente aeriene din istorie, foloseau sarma ghimpata, mitraliere si arme chimice.




Al doilea razboi mondial a avut ca si cauza dorinta de extindere a Germaniei si Japoniei, puterea si dominatia suprema. Un tampit de „rasa ariană”, impins de orgoliu, rasism extrem, ferm convins ca „niciodată războiul nu a ruinat naţiunile”, Hitler a fost exponentul unui popor si nu creatorul lui.



Astazi, un pas gresit si un pretext mic poate conduce la un alt Razboi Mare. Coreea de Sud sta pe un teren minat. Inghitim in sec si facem o cruce, poate ne fereste Dumnezeu.
De data asta, nimeni nu mai face transee. Nu mai folosim sarma ghimpata, nici mitraliere sau arme chimice. Poate nici avioane cu reactie, bombe inteligente sau rachete balistice. Avem arma suprema de distrugere in masa.
Un pas gresit si... tratatul de neproliferare nucleara devine o simpla hartie. Pentru ca e mai interesant jocul la dublu, intervine China si SUA, ambele posesoare de armament nuclear. Echipele stau de-o parte si de alta a fileului. Coreea de Sud a servit prima. Coreea de Nord a gresit si s-a cerut fault. Cum nu este un game standard, ci plin de interese, erorile trebuie corectate. Din clipa in care meciul a inceput, jocul trebuie sa fie continuu pana cand se termina.



Scapa cine poate...

De la homo sapiens la metrosexual, la homosexual

|
Va prezint 3 personaje. Primul, homo sapiens, iese din pestera si descopera focul. Mai tarziu, isi face arc si sageata, barca din trunchi de copac si domesticeste animalele. Apoi, mestesugeste unelte performante si este preocupat de olarit, tesut si cultivarea pamantului.
Omu’ nostru, se organizeaza social si renunta la viata de haita. Are familie, ginta, trib. Invoca forte supranaturale si sacrifica animale.




Ca dupa mii de ani, sa apara Metrosexualul, barbatul care traieste intr-o metropola si are timp si bani de cheltuit. I-as zice pe scurt, Narcisistul. Este frumos (nu neaparat), dichisit, cochet, gelat, si epilat pe piept si picioare. Isi pileste unghiile la salon si se penseaza, tot la salon. Isi lucreaza constiincios pectoralii, mananca sanatos si bea apa plata cu lamaie.





Si, in cele din urma, homosexualul! Tandru, purtator de haine mulate si neaparat ceva roz, cu o gestica articulara, joc de priviri si voce suava!
In plina criza economica, romanii se confrunta cu probleme reale: reducerea salariilor, a pensiilor si a indemnizatiei de crestere a copilului, disponibilizari, etc. iar homosexualii se pregatesc de zor pentru parada! Sunt discriminati...
Discriminate sunt si persoanele cu handicap, persoanele purtatoare HIV, persoanele fara vedere, dar ele nu militeaza in strada si nu se dau in stamba.
Sa nu mai fim „inculti”, „ne educati” si „conservatori” caci nu e cool! Aratati toleranta si promovati in scoli etica si morala homosexualitatii, ridicati prostia, anomalia, nebunia la rang de normalitate!
Justitia ori este oarba, ori poarta ochelari de cal! S-a dat liber la desfrau liber consimtit. Incestul este imoral, dar legal. Zilnic sute de femei sunt agresate verbal si fizic, sute de copii sunt maltratati si nimeni nu face nimic in acest sens. In schimb, aparam drepturile unei viitoare familii moderne.



Inapoi in epoca de piatra! Sa o luam de la capat! Undeva s-a gresit!

Doneaza ce nu iti mai trebuie!

|


1.Trebuie sa faci cumva sau ceva incat sa-i ajuti pe cei de langa tine.
2.Ceva ce ei nu pot face sau nu-si pot permite.
3.Tu ii ajuti pe ei, iar ei ar trebui sa-ti multumeasca ajutandu-i pe altii, la randul lor.
Acestea erau regulile in filmul „Pay it forward”(2000), unde un copil de 12 ani a fost determinat sa schimbe lumea in bine. Si a reusit!

Viata bate filmul! Si iti propun sa-ti faci ordine in lucruri! Cu siguranta vei gasi ceva ce nu-ti mai trebuie.
Oricat de mic, nesemnificativ ti-ar parea acel lucru, va fi mare si folositor unei alte persoane, cu siguranta!
Da si primeste aici .

Camino - O calatorie care mi-a schimbat viata

|

Inainte de a citi "Camino", jurnalul de calatorie al Vernonicai Dragoi, spuneam ca fiecare are “camino” lui. Te nasti, te casatoresti (nu neaparat), si mori. 3 etape esentiale ale vietii prin care omul trece.
Si dupa ce moare, urmeaza un alt “camino” al vietii celei vesnice.
Un perpetuum mobile. N-ai cum sa dai inapoi! Poti insa sa-ti schimbi traiectoria, sa faci alegeri, sa iei decizii – dar tot un “camino” vei avea!

“Camino” e si atunci cand iti incepi dimineata, mergi la munca, dai o fuga la piata si te intorci acasa. Da, rutina ta e “camino”, ca vrei sau nu sa accepti! “Camino” pare un drum lung si drept, sau un drum serpuit, poate fi un drum elastic sau un drum plastic, poate sa fie inodor, insipid dar la fel de bine poate fi precum aroma de cafea sau pepenele verde, toamna.

Noaptea, in somn, “camino” e diferit. Ai cateva ore in care poti sa te abati, sa fii cel mai tare zmeu sau cea mai frumoasa printesa, sa ai palate din ciocolata sau un Ferrari rosu, in garaj. Sa fii pe Chajamlungma sau la plaja in Kapalua.

“Camino” e acolo unde esti tu, unde te misti si respiri. E usor si greu in acelasi timp, e frumos si destul, e o alinare si o mare de nervi, e acum si aici, e maine si la anu’, e devreme si tarziu, e rece si cald, e bunatate si rautate, fericire si plictis, e simplitate si avutie, cer senin si nori de furtuna, iubire si ura, e mama si tata, soare si luna, roua si stropi de ploaie, e vointa si nepasare, foc si apa.

Tu esti multumit de “camino” tau?


"Daca vrei sa vezi in jurul tau, trebuie sa mergi mai incet"... era scris pe cartea de joc pe care a ales-o Veronica, din multitudinea de carti ale lui Bertram, un neamt intalnit intr-o seara la un refugiu din Sahagun, in drum spre Santiago. Asa m-am gandit si eu, daca vreau sa inteleg ceva trebuie sa citesc incet, la urma urmei, nu era nici o graba. Si adulmecam fiecare cuvant... obosind, ca si cum eu eram acolo, pe "camino".


Am savurat cartea la un ceai cu lamaie si scortisoara, sau pe malul marii, unde dorinta de a a ajunge cat mai repede la mare era precum dorinta lui Imre de a face baie in ocean, inainte de a se intoarce acasa, in Ungaria.

Admir curajul Veronicai de a parcurge acest drum, deloc usor, pana la capat, in arsita verii, de a renunta la comfortul de acasa si a dormi la un loc cu 50 de insi, din colturi diferite ale lumii, dar care aveau acelasi tel, de a manca la umbra unui copac sau pe malul unui parau, fermitatea si increderea cu care continua drumul in multe situatii la rascruce, bazandu-se pe instinct, si chiar toleranta sau intelegerea dusa la extrem in ceea ce privea faptele imature ale unui om matur, Imre.

M-am tot gandit daca as face acest drum, pe care l-am considerat un fel de "pom laudat", tinand cont cat este de mediatizat in Germania si Franta si de numarul mare de pelegrini pe care-i depasea sau o depaseau pe Veronica, si mi-am raspuns negativ. Desi incomparabil, am asemanat acest drum cu urcarea Everestului, unde in dorinta de a atinge absolutul, jertfesti inevitabil.

Mi-ar fi placut ca intr-o nota de final, autoarea sa ne dezvaluie daca a ajuns sa-l urmeze pe Imre la ocean, daca relatia lor s-a sfarsit o data cu slujba din catedrala din Santiago, daca mai tine legatura cu "Husky" sau daca mai are vreo veste de la cei 4 spanioli.

Oricum, daca ai de gand sa faci acest drum, cartea este si un bun ghid turistic si o sursa de relaxare, in noptile albe.

Cat de orbi suntem?

|
Intro dimineata, Mitza isi uitase ochelarii acasa. Fara ei nu putea sa lucreze, asa ca m-am grabit sa ii duc.
Pe drum, ma gandeam cat de nedrept, cat de urat si cat de rau ar fi sa nu pot vedea. Sa ma gandesc la toate lucrurile pe care le stiu si doar sa mi le imaginez.

Am publicat aceste fotografii pe blogul foto, in urma proiectului „My eyes. Your world”, unde cateva persoane fara vedere s-au folosit de cele 4 simturi, de imaginatie si sentimente si fara nicio pregatire teoretica, au demonstrat ca pot face aceleasi lucruri ca noi toti, ceilalti.
Ba mai mult, merg la serviciu si in timpul liber au tot felul de activitati: canta, danseaza, picteaza, joaca teatru, etc.
M-a uimit modul lor de orientare, stiu sa se descurce fara nici un ajutor, stiu sa citeasca ceasul, stiu cand e zi sau noapte, au amintiri din locurile unde au fost.
Primul sentiment a fost de mila, insa dupa ce i-am cunoscut si mi-au destainuit ca daca ar vedea ar putea fi dezamagiti, i-am privit ca pe niste oameni normali, inzestrati cu deosebite calitati, cu o personalitate puternica, foarte ambitiosi.

Trebuia sa-l vedeti pe Nikos cum alearga pe scari, unde eu probabil m-as fi impiedicat, sau cum a recunoscut toate ingredientele iar eu, de unele, habar n-aveam. Sau pe Eleni, care la mai bine de 1 km distanta, a stiut ca ne apropiem de o piata.
Stella, m-a uimit cand a atins „bucata” de lemn si a stiut ca e o icoana. Apoi si-a facut semnul crucii.

Ce legatura are proiectul cu titul? Desi foarta multa lume a vazut pozele, am ramas dezamagita ca nimeni nu si-a pus intrebarea „cum ar fi daca nu as vedea?”. In schimb, daca as fi pus o poza cu o „blonda” goala, luis vuitoane sau mai stiu eu ce papuci, imediat as fi primit o replica.

Annie Lennox - „Hiv Positive”

|


Nu vorbesc despre performantele artistice ale cantaretei, ci despre gestul ei de a purta un tricou inscriptionat „Hiv Positive”, in public.
In ciuda aparentelor, Annie duce doar o campanie de educare si de schimbare a mentalitatii oamenilor, dar si de ajutorare a femeilor si copiilor purtatori ai virusului HIV, in Africa de Sud.

Putem fi solidari cu cei 22 de milioane de bolnavi HIV, din Africa de Sud, cumparand un tricou „HIV Positive” de aici si provocarea cea mai mare este sa-l purtam.

Constient fiind de reactiile celor din jurul tau, ai purta tricoul in public?

O fapta buna... pe saptamana!

|
Nu, inca n-am plantat niciun pom, n-am salvat pe nimeni de la inec, n-am zidit nicio casa, n-am crescut un copil.
Mi-am propus, anul trecut, sa fac macar o fapta buna pe saptamana. Impulsul a venit dupa ce am vazut filmul „Seven pounds” , pe care l-ati vazut si voi, sunt sigura.

Apreciem si ne bucuram cand cineva ne ajuta. Vedem, in jur, ca mai exista si oameni buni, saritori. Primim si speram sa daruim mai departe. Dar ce facem cand vine vorba de fapte?

Am cumparat dulciuri si le-am dus copiilor saraci din partea turca (Cipru de Nord). Am mai donat niste bani si s-au cumparat hainute si alimente unei familii defavorizate. Am dus un amic amarat la aeroport.
Cam atat. Intrun an de zile!

Recunosc, e foarte usor sa faci rau, sa pui etichete, sa jignesti si e foarte greu sa te schimbi, sa ajuti, sa saluti, sa multumesti cuiva. E usor sa pui la zid pe cineva si sa-l arati cu degetul... E greu sa iubesti neconditionat...

Apreciez gestul unui roman care a renuntat la biletul sau de avion si i l-a daruit unui concetatean, aflat in spital, aici in Cipru.
Apreciez gestul unui cuplu care a adapostit o familie venita din Romania, la munca, tot in Cipru. Acestia din urma, au ramas pe drumuri, dupa ce firma, la care lucrau, a refuzat sa–i plateasca.

Haideti sa facem o fapta buna pe saptamana! Impartasiti-o aici, sa luam aminte. Nu este loc de lauda ci doar un mijloc de incurajare.

Prostia omeneasca – fapte si naravuri

|
„Bre! mulţi proşti am văzut eu în viaţa mea, dar ca voi n-am mai văzut. Mă... duc în lumea toată! Şi de-oiu găsi mai proşti decât voi, m-oiu mai întoarce acasă, iar de nu, ba”,spunea personajul lui Ion Creanga, in povestea „Prostia omeneasca”.
N-am gasit, ce-i drept, pe nimeni care sa urce nucile-n pod cu tapoiul, insa prostia din ziua de azi, are o noua latitudine.

Trec peste faptul ca romanii sunt considerati hoti, betivi si mai nou, profanatori de morminte si-mi aduc aminte de un barbat, trecut de 40 de ani. Eram in centru. Pe langa mine, trece un roman la brat cu doua filipineze si-i spune altuia, aflat mai in fata, pe-un accent moldovenesc si foarte mandru: „ Baaa, di o viata astiept sa umblu la brat cu doua fimei!”

Apoi, daca ai noroc, poti sa nu auzi apelative „haide, fa!”, „uita-te, fa!” sau „fa, proasto!”.

Acum, vreo doi ani, o prietena a venit in vizita. La plecare spre Romania, s-a gandit sa-i cumpere tatalui un cadou, o broscuta de plastic ce urma sa fie pusa in curte, alaturi de pitici si ce mai avea dansul pe acolo, langa micul lac.
La casa, doua romance povesteau in timp ce puneau produsele in pungi, si observand broscuta de plastic au inceput sa se hlizeasca „ce broasca raioasa, hi hi, ha ha... ce dracu’ faci cu asta?”. Am ramas mute si si-au dat seama ca am inteles, urmand sa schimbe tonul si sa ne intrebe daca suntem in vacanta, in Cipru.

Tot cu ceva timp in urma, mergand spre Italia cu autocarul, o femeie vorbea la telefon cu sotul ei, ramas in tara: „te iubesc, ai grija de copii!”. Imediat ce a terminat convorbirea, femeia l-a sunat pe un italian, si pe acelasi ton cald i-a marturisit ca-l iubeste si ca de-abia asteapta sa-l vada.

Urmatorul mesaj nu mai are nevoie de nicio prezentare



Sa nu credeti ca cipriotii sunt mai presus decat romanii. Trebuia sa ne mutam intrun alt apartament, din cauza umezelii si a igrasiei. Proprietarul ne-a acuzat pe noi de producerea mucegaiului afirmand ca l-am adus de la sala de sport, si raspandirea lui prin simplul fapt ca nu ne spalam, dovada fiind factura la apa, pe care probabil o compara cu a lui, posesor de vila cu piscina.
Am vrut un apartament in aceeasi zona si am stabilit o intalnire cu un domn. Am ajuns mai repede si l-am asteptat in masina. La un moment dat, apare un BMW X5 din care coboara un nenea rotund.
Deschide portiera si scoate doua perne „decorative” pe care le scutura gretos de praf, apoi dispare in cladire. Am urcat si noi. Si am aflat ca apartamentul era „complet” mobilat si utilat cu o canapea uzata, plus pernele din dotare.

Va urma.

Forme fara fond

|
Formele fara fond sunt proeminenete astazi, mai mult ca oricand. Evolutia se face intr-un mod decadent, lipsit de valoare, prin imitatie si contopire cu alte "culturi". Daca in trecut, conservatorii aveau de-a face cu filfizoni si bonjuristi, cu diferenta dintre aparenta si esenta a individului, astazi ne confruntam cu "baietasi de cartier", "pitipoance" si "cocalari", etc.

Blogul s-a nascut din enervarea pe care o resimt zilnic. Mereu citesc, aud sau vad ceva peiorativ.
Critica mea este nepartinitoare si voi denigra tot ce este imoral si nefiresc.
Voi lauda faptele, ideile si sentimentele exemplare.