Am avut o mare dezamagire cand s-a terminat. Trebuia sa se termine, oricum... Insa, in subconstient, tanjeam dupa o noua serie.
Un alt serial pe care l-am urmarit a fost „Lost”, de data aceasta la televizor. E atat de enervant sa ajungi la punctul culminant si sa astepti 24 de ore pentru un deznodamant.
Ca sa mai rascolesc trecutul, "Dallas" imi aduce aminte cum toata lumea visa sa aiba vile, masini luxoase, piscine, servitori. La "Twin Peaks" m-am uitat printre degete. Mi-era cam frica. Pana si astazi, coloana sonora a filmului ma face sa tresar.
Dupa "Baywatch" - am vrut sa ma fac salvamar si dupa "Dr Quinn", doctor, evident.
Precum cartile, unele filme pun amprenta pe viata noastra. Insa, viata bate filmul!
6 comentarii:
Periculos domnule!! Asta se numeste dependenta, sa castii ochii atatea ore la TV. Plus ca sunt sigur ca ai fi putut face lucruri mult mai utile :).
:)) Domnule, e dependenta voita! Cand ai spus "stop", viata merge mai departe.
Domnule periculos, mata (a se citi matale) cu ce te lauzi in materie de dependenta?
Gresit domn'soara, din text reiese ca ai cascat ochii non stop la film. Si pe langa asta ai mai ramas si cu un gust amar cand s-a terminat serialul. Pare similar cu efectul drogurilor, cand ramai fara se instaleaza depresia :))
Imi place leapsa asta! Si daca doar Friends a reusit sa te tina in fata TV dedimi pana seara esti o "dependenta cuminte" :)
Si eu am vrut doctor dupa Dr Quinn. Despre Twin Peaks, imi aduc aminte franturi,am zis ca o sa incerc sa il revad.
:)ma gandeam eu ca n-o sa ajung la cinefilii anonimi :))))
Trimiteți un comentariu