Se poarta binele!

Pe 17 octombrie ai ocazia sa faci un BINE.
Vei fi rasplatit cu sanatate, noi prieteni si satisfactie!

Alearga la BucharestCityMarathon si taxa de participare va fi donata copiilor suferinzi de cancer, leucemie, distrofii neuro musculare şi malformaţii congenitale, şi adultilor cu afecţiuni oncologice, aflati in ingrijirea celor de la Hospice “Casa Sperantei”.

De asemenea, vei ajuta organizatia ViitorPlus la plantarea cât mai multor copaci şi îmbunătăţirea calităţii mediului în care trăim.

Daruieste timp fără durere miilor de persoane care suferă de boli aflate în stadii avansate sau ameninţătoare de viaţă sau, adopta un copac!

Mai multe informatii aici:
www.hospice.ro
www.viitorplus.ro
www.bucuresti-maraton.ro

Doneaza ce nu iti mai trebuie!

1.Trebuie sa faci cumva sau ceva incat sa-i ajuti pe cei de langa tine.
2.Ceva ce ei nu pot face sau nu-si pot permite.
3.Tu ii ajuti pe ei, iar ei ar trebui sa-ti multumeasca ajutandu-i pe altii, la randul lor.
Acestea erau regulile in filmul „Pay it forward”(2000), unde un copil de 12 ani a fost determinat sa schimbe lumea in bine. Si a reusit!

Viata bate filmul! Si iti propun sa-ti faci ordine in lucruri! Cu siguranta vei gasi ceva ce nu-ti mai trebuie.
Oricat de mic, nesemnificativ ti-ar parea acel lucru, va fi mare si folositor unei alte persoane, cu siguranta!
Da si primeste aici .

Cat de orbi suntem?

Intro dimineata, Mitza isi uitase ochelarii acasa. Fara ei nu putea sa lucreze, asa ca m-am grabit sa ii duc.
Pe drum, ma gandeam cat de nedrept, cat de urat si cat de rau ar fi sa nu pot vedea. Sa ma gandesc la toate lucrurile pe care le stiu si doar sa mi le imaginez.

Am publicat aceste fotografii pe blogul foto, in urma proiectului „My eyes. Your world”, unde cateva persoane fara vedere s-au folosit de cele 4 simturi, de imaginatie si sentimente si fara nicio pregatire teoretica, au demonstrat ca pot face aceleasi lucruri ca noi toti, ceilalti.
Ba mai mult, merg la serviciu si in timpul liber au tot felul de activitati: canta, danseaza, picteaza, joaca teatru, etc.
M-a uimit modul lor de orientare, stiu sa se descurce fara nici un ajutor, stiu sa citeasca ceasul, stiu cand e zi sau noapte, au amintiri din locurile unde au fost.
Primul sentiment a fost de mila, insa dupa ce i-am cunoscut si mi-au destainuit ca daca ar vedea ar putea fi dezamagiti, i-am privit ca pe niste oameni normali, inzestrati cu deosebite calitati, cu o personalitate puternica, foarte ambitiosi.

Trebuia sa-l vedeti pe Nikos cum alearga pe scari, unde eu probabil m-as fi impiedicat, sau cum a recunoscut toate ingredientele iar eu, de unele, habar n-aveam. Sau pe Eleni, care la mai bine de 1 km distanta, a stiut ca ne apropiem de o piata.
Stella, m-a uimit cand a atins „bucata” de lemn si a stiut ca e o icoana. Apoi si-a facut semnul crucii.

Ce legatura are proiectul cu titul? Desi foarta multa lume a vazut pozele, am ramas dezamagita ca nimeni nu si-a pus intrebarea „cum ar fi daca nu as vedea?”. In schimb, daca as fi pus o poza cu o „blonda” goala, luis vuitoane sau mai stiu eu ce papuci, imediat as fi primit o replica.

Annie Lennox - „Hiv Positive”

Nu vorbesc despre performantele artistice ale cantaretei, ci despre gestul ei de a purta un tricou inscriptionat „Hiv Positive”, in public.
In ciuda aparentelor, Annie duce doar o campanie de educare si de schimbare a mentalitatii oamenilor, dar si de ajutorare a femeilor si copiilor purtatori ai virusului HIV, in Africa de Sud.

Putem fi solidari cu cei 22 de milioane de bolnavi HIV, din Africa de Sud, cumparand un tricou „HIV Positive” de aici si provocarea cea mai mare este sa-l purtam.

Constient fiind de reactiile celor din jurul tau, ai purta tricoul in public?

O fapta buna... pe saptamana!

Nu, inca n-am plantat niciun pom, n-am salvat pe nimeni de la inec, n-am zidit nicio casa, n-am crescut un copil.
Mi-am propus, anul trecut, sa fac macar o fapta buna pe saptamana. Impulsul a venit dupa ce am vazut filmul „Seven pounds” , pe care l-ati vazut si voi, sunt sigura.

Apreciem si ne bucuram cand cineva ne ajuta. Vedem, in jur, ca mai exista si oameni buni, saritori. Primim si speram sa daruim mai departe. Dar ce facem cand vine vorba de fapte?

Am cumparat dulciuri si le-am dus copiilor saraci din partea turca (Cipru de Nord). Am mai donat niste bani si s-au cumparat hainute si alimente unei familii defavorizate. Am dus un amic amarat la aeroport.
Cam atat. Intrun an de zile!

Recunosc, e foarte usor sa faci rau, sa pui etichete, sa jignesti si e foarte greu sa te schimbi, sa ajuti, sa saluti, sa multumesti cuiva. E usor sa pui la zid pe cineva si sa-l arati cu degetul... E greu sa iubesti neconditionat...

Apreciez gestul unui roman care a renuntat la biletul sau de avion si i l-a daruit unui concetatean, aflat in spital, aici in Cipru.
Apreciez gestul unui cuplu care a adapostit o familie venita din Romania, la munca, tot in Cipru. Acestia din urma, au ramas pe drumuri, dupa ce firma, la care lucrau, a refuzat sa–i plateasca.

Haideti sa facem o fapta buna pe saptamana! Impartasiti-o aici, sa luam aminte. Nu este loc de lauda ci doar un mijloc de incurajare.