O carte, un destin!

|

Am amanat sa scriu despre aceasta carte de frica sa nu o tratez cu superficialitate si scriu despre ea acum, cu emotie. Imi place sa o numesc “biblia familiei”, o carte nepretuita pe care orice cuplu ar trebui sa o aiba in biblioteca si pe care sa o reciteasca cand diferite probleme apar. Problemele apar pentru ca suntem mereu ispititi de diavol, iar omul prin natura lui  - slab, isi cauta singur rezolvarea. Ei bine, cartea aceasta are raspunsuri la toate intrebarile.

Parintele Arsenie Boca, caci despre invataturile lui vorbesc, este cunoscut de foarte multa lume crestina-ortodoxa, unii au avut fericirea sa-l intalneasca si multi s-au bucurat de minunile dansului.
Spre rusinea mea, l-am cunoscut tarziu, prin intermediul cartii de fata dar la momentul potrivit, cand imi incepeam viata de familie.

Intamplarea face ca in aceeasi perioada, o buna prietena pierde sarcina. “Cinci la suta dintre femeile insarcinate au avort spontan” ii spune doctorul, insa pe ea nu o alina cu nimic acest raspus si cauta un “vinovat” iar frica ca s-ar putea intampla din nou o incerca. I-am spus sa se roage Maicii Domnului , sa-si puna nadejdea in Dumnezeu si sigur va fi ascultata. Mi-a raspuns taios ca nu crede in Maica Domnului si nu crede cum o femeie poate avea un copil si sa ramana fecioara in acelasi timp, iar eu i-am spus ca nu e vorba despre orice femeie, ci este  Cea mai Sfanta dintre femei, Maica Dumnezeului nostru. I-am recomandat, de asemnea, sa citeasca cartea Parintelui Arsenie “Tinerii, familia si copii nascuti in lanturi” si sa-mi spuna ce parere are.

La scurt timp, Parintele Arsenie a patruns in casa si in viata ei: era senina la chip si la trup, renuntase la pantaloni si la podoabe si frecventa biserica. Era o persoana care s-a transformat peste noapte si mi-era greu sa ma obisnuiesc cu ea in ipostaza aceasta. Apoi a devenit cea mai fericita mama din lume. Iar de Craciun s-a botezat! Un lucru care iarasi m-a socat si uimit in acelasi timp, ea fiind catolica. I-am spus ca am prieteni de diferite nationalitati si religii cu care ma inteleg perfect, dar in acelasi timp, fratii mei ortodocsi sunt rai sau egoisti si nu te poti baza pe ei. Mi-a raspuns ca s-a botezat in Hristos pentru ca asa a simtit sufleteste, era o datorie pe care trebuia sa o faca.

Al doilea copil le-a umplut inima de bucurie in zi sfanta de sarbatoare, de Boboteaza. Il cheama Arsenie Zian, ca pe Parintele, in semn de recunostinta pentru tot ce a facut batranul pentru ea.

Faptul ca a pierdut  prima sarcina a fost un semn divin, al intoarcerii de la cele lumesti la cele sfinte. Inainte ca acest lucru sa se intample, soacra ei – o femeie cu foarte multa credinta – dupa cum mi-a descris-o, a incercat sa o determine sa isi schimbe perceptiile despre religie si Dumnezeu, dar in zadar. Insasi dansa l-a cunoscut pe Parintele chiar la Sinaia, dupa ce a colindat diversi medici care nu gaseau leac sa-i trateze enurezisul fiului ei, in varsta de 7 ani. Fara rusine, un doctor i-a zis atunci: “femeie, mai du-te si la biserica!”

Lumea din ziua de azi este atat de sceptica, nu ma crede in minuni sau asteapta minuni ca sa creada si vor fapte care sa vorbeasca. Recunosc, si eu sunt sceptica, insa prietena mea este cea mai buna dovada ca minunile se intampla, iar marturiile oamenilor care l-au cunoscut pe Parintele Arsenie sunt semne graitoare ca un sfant s-a aflat printre oameni.

O carte a schimbat un destin. Radical!

Nu-mi ramane decat sa-i multumesc si eu Parintelui ca am cunoscut-o altfel, comportamentul ei ma intareste si ma sprijina moral in viata de familie iar celor care inca mai ratacesc pe carari nestiute le spun “cine are minte, sa ia aminte!” , vorba Parintelui.