Am gasit o samanta...

|
Am gasit o samanta, o samanta mica. A cazut din buzunarul unui fluture care se afla in treacat. Probabil o fi fost spart buzunarul, era un fluture cam zdrentaros. Am vrut sa-i inapoiez lucrul pierdut... L-am strigat, dar era deja dus in departari, purtat de vant.

Ce samanta o fi oare? O fi samanta unei flori? Si daca da... Ce fel de floare? O fi vreun mac gingas ce se adapa din roua diminetii? Sau o fi vreun ciulin morocanos si spinos.
Si daca e samanta unui copac, ce fel de copac o fi? Poate vreun stejar vanjos care cu radacinile sale imbratiseaza pamantul, iar cu ramurile se agata de bolta cerului de parca ar vrea sa le uneasca... o punte intre noi si alte lumi. Sau o fi vreun maracine ciufulit cu ramuri zgribulite.

Un lucru e cert si nu mai sufera asteptare. Trebuie sa pun samanta in pamant bun si sa o hranesc cu ploi si soare.

Cum trece timpul... Doamne, ce repede mai alearga! A mai cazut o frunza din calendar, septembrie s-a dus. Vad ca si octombrie e palid nitel, parca-i de ceara.
Mi-e draga mica mea samanta, mi-e draga tare, desi acum nu-i decat un gogoloi de pamant. Dar v-a creste mare si voi iubi si mai mult micutul vlastar.

Dumnezeu sa te pazeasca
Si de sus sa te - ocroteasca
Sa iti dea de trebuinta
Tot ce-i bun pentru-a ta fiinta.

Cu multa dragoste,
tata!

11 lucruri despre Romania - partea a doua

|
Am scris aici cum a fost anul trecut in Romania. Din pacate, multe lucruri au ramas la fel, iar degradarea s-a simtit la tot pasul: oameni vulgari, smecheri si cutitari, cladiri si locuri imbatranite, servicii de proasta calitate.

1. Am ales sa venim cu Blue Air, o companie romaneasca aproape de sistemul tau nervos central. La fiecare zbor am calatorit cu cetateanul turmentat, contrar regulamentului de pe pagina lor de web, si am constatat ca serviciul de check-in din aeroport nu da niciodata error.

2. In Bucuresti, daca folosesti mijloacele de transport in comun, uita de biletele de hartie. In pretul cartelei magnetice ai inclus doi aurolaci care te insotesc pana la Gara de Nord.

3. Am luat apoi trenul rapid, de dragul vremurilor de alta data. Trenul a ramas “rapid” doar cu numele, mai ales ca parcurge distanta in acelasi timp ca si intercity si acceleratul, iar pe unele tronsoane a mers precum trenul cu aburi.

4. De dor, de jale, de pofta acuta sau din cauza reclamelor tv, lumea toata ne-a chemat la bere. Tata s-a lasat de tigari, temporar!

5. In magazine, laptele e ca vinul. Cu cat tine mai mult, cu atat e mai bun. Cica e proaspat!

6. Unchiul din Italia a venit acasa dupa 4 ani. Imediat dupa granita, a intrebat un politist cum ajunge pe autostrada. Politistul s-a simtit luat la „misto”.

7. Narcis e tot acolo, pe Republicii, insa criza l-a atins si pe el. Nu mai cumpara lumea ochelari de soare. Am vazut-o si pe tanti cu florile, dar cred ca-i merge „Numai atat”!

8. Dupa slujba de Vecernie, preotul isi asculta cu o ureche pacatosii veniti la spovedanie iar ochii erau atintiti pe niste indivizi care se chinuiau de doua ore sa asambleze o masa. Apoi, cu Sfanta Cruce intr-o mana si cu surubelnita in alta mana, masa a fost gata. Si iar spovedea cu o ureche, iar ochii urmareau de data aceasta niste femei care incercau sa puna fata de masa. In tot acest timp, microfonul a ramas deschis, iar pe fundal se auzea o caseta cu muzica religioasa.

9. Acasa mancarea are gust!

10. Brasovul meu natal a castigat titlul de Capitala Verde a Romaniei!

11. Apropo’ de reclame, ai grija ca diareea sa nu-ti strice ziua si nu uita sa-ti iei aspirina pentru o inima sanatoasa, da?

Jucarii vechi

|
Copilaria a fost pentru toti o stare de veselie si fericire continua, nazbatii si ghidusii. Mi-amintesc cu drag de papusa Ada, primita de la tata. Avea carlionti aurii si ochi albastri. Alte papusi au primit hainute noi din mileurile crosetate de mama (sa recunoastem, cui ii plac mileurile?). Marian avea o colectie impresionata de cowboy iar prima papusa Barbie am vazut-o la Cristina. Era primita din Germania si tare mai visam sa o am.
Afara ne distram cel mai bine, la scunsea, prinsea si flori fete si baieti.
Iarna, la tara, faceam un trenulet din sanii si brazdam medeanul pana ajungeam la garla. Iar vara ne scaldam la iaz, aruncam pisica din podul casei sa vad daca aterizeaza in picioare si plangeam cand se termina vacanta. Nu aveam papusi, dar mama Aneta avea grija sa-mi imbrobodeasca una din carpe si stergare. Ce vremuri! Si-apoi, cum altfel? "Daca-i copil, sa se joace; daca-i cal, sa traga; si daca-i popa, sa citeasca..." vorba lui Creanga.
Asa ne jucam noi. Astazi, jocurile nu se mai joaca afara, ci pe calculator. Fetitele au papusi care vorbesc iar baietii, monstrii din plastic.

Dar sa vedem cum se jucau copiii in urma cu cateva secole. Cei saraci aveau jucarii din lemn, facute acasa, iar cei bogati jucarii sofisticate, scumpe.

O papusa englezeasca din lemn de la sfarsitul sec 17 – inceputul sec 18 apartinanad familiei Wedgeborough. Numai 23 de astfel de papusi sunt cunoscute.



O binecunoscuta papusa Jumeau Carrier-Belleuse din 1880.



O balerina marca Roullet et Decamps in costumul original – din sec 19.



Mancatorul de dovleac – o rara jucarie frantuzeasca Vichy din sec. 19


Nora – un ursulet marca Stunz din 1908. Pat – un ursulet negru marca Steiff din 1910.

Un joc din secolul 19 - A Jeu des Montagnes de la Terre, Franta


Celebrul James Bond





Punchinello calare pe luna – un personaj clasic original din opera „commedia dell’arte” – secolul 17.


Non Stop Robot - Jucarie japoneza din tinichea din 1950


Charlie Chaplin si cutia lui originala din 1930






O baie perfect functionala din 1920



Jucarii de propaganda Hitler din 1930





Un automat dupa modelul cantaretului rus Al Jolson



Colectia de jucarii rare apartine Fundatiei Sofia din Grecia. O descriere detaliata a jucariilor o gasiti aici

Pentru copilul din mine

|
De curand, am aflat ca o sa avem un baietel. Amandoi ne doream o fetita, dar Dumnezeu are alte planuri, in asentimentul si spre fericirea rudelor care s-au bucurat de parca au castigat la loto.

M-am bazat pe instinctul de mama, pe o autosugestie sau ce-o mai fi fost in mintea mea si, toata ziua visam la o fetita cu parul cret, la rochite, fundite, clame, papusele, zorzonele... Insa, doctorul mi-a retezat visele de la radacina si ne-a sugerat sa punem poza cu „cuc” pe frigider, la vedere.

Imaginea unui baietel obraznic, pusti, pistoale, sabii, masinute, cawboys si lupte nu-mi da pace... Il vad ca pe un terorist profesionist in Counter Strike, un cutitar in Knife Arena, un Captain Price chemat la datorie.
Cred ca m-a influentat un baietel imbracat in soldat roman. Avea un coif, o mantie rosie si o sabie care taia si spinteca. „Whooooo, huooooo, ahhhhhhhh” striga soldatul iar lumea, din calea lui, se ferea.

Sa te feresti si tu din calea mea daca te prind ca te joci cu tac-tu, in retea.

Cu pumnul in gura

|
Ne-am castigat libertatea de exprimare prin '90. Doar teoretic. Practic, cenzura loveste de fiecare data cand are ocazia. Numai cine a patit-o stie cum e. Si e rau...
In curand, n-o sa mai apuci sa deschizi gura, nici n-o sa mai vrei. Si gandurile vor fi cenzurate...

Platon, de data aceasta Tudor Platon, elev in clasa a 12-a la Colegiul National de Informatica din Piatra Neamt, a platit de doua ori pretul cenzurii. Fotografiile, efectuate in incinta scolii pentru un proiect, erau aducatoare de faima rea. Iar, cum rufele liceului nu se spala in public, elevul a fost exmatriculat, asa... in prag de BAC. Indisciplinar, cica.

Din pozele compromitatoare putem observa cum elevii joaca poker sau fumeaza, etc., lucruri interzise in institutiile de invatamant.




Ca tineretul este mai „bovin” acum, mai mult decat a fost vreodata, ca lipsa de respect nu mai exista, cineva este de vina pentru aceasta generatie fosta MTV, actuala Facebook. Daca nu parintii si profesorii, atunci cine?

Daca ma-ta sta la o telenovela si tac-tu la un meci de fotbal, cu berea in mana si cu injuraturile pe limba, cine sa-ti verifice temele pentru maine? Daca elevii fumeaza de la 10 ani iar elevele arata ca niste panarame, cine este de vina pana la urma?

Iar daca asta este realitatea, de ce sa o cenzuram?

Ghid inutil de supravietuire

|
Cum conceptiile mele despre viata in societatea curenta au determinat lumea virtuala sa creada ca fac parte din categoria ereticilor, a celor ne indoctrinati stiintific, ba mai rau, ca voi naste pe camp, o mutare in padure, in viitorul apropiat – indepartat, este iminenta.

Emisiunile TV despre supravietuire intrun mediu ostil, se intrec, care mai de care, sa-mi vina in ajutor in acest sens. Inca nu m-am hotarat unde vreau sa traiesc: intro jungla amazoniana, in desert, pe cele mai marete piscuri, la Polul Nord. Inca nu m-am horatat daca vreau sa supravietuiesc „ultimate” sau „extreme”. Oricum, trebuie sa fiu departe de civilizatie, departe de lumea elevata, culta si inteligenta.

Pana atunci nu-mi ramane decat sa ma antrenez cu fortele speciale aeriene, sa-mi iau centura neagra cu vreo 7 Dani la Judo, Jujitsu, Kendo, sa dau o fuga-n Cheile Rasnoavei la catarat si, sa ma incriu la lupte libere, greco – romane- catolice sau de orice confesiune. As face si un box tailandez cu sotul, dar el nu a facut nici macar armata.
Cred ca merge si un triatlon de la Brasov pana pe Moldoveanu, inotul in lacul Balea fiind necesar pentru a mari timpul de supravietuire. Dar oare va fi posibil fara aminoacizi, anabolizanti, vitamine si cutia aia mare cu pudra cu gust de capsuni?

Iar partea cea mai grea, uf, o sa fie mancatul. Fulgii mei cu lapte de dimineata, vor fi inlocuiti cu o capra neagra moarta de 3 luni si o salata din flori de colt.

p.s. Ochelarii de cal raman acasa!

Trenduri pascale

|
Te uiti in jurul tau si e foarte usor sa-ti dai seama ce se poarta anul acesta, de Paste.
Colega aia roscata este acum bruneta, iar cea bruneta si-a depigmentat parul intr-un blond cenusiu. O alta colega si-a facut bucle, in timp ce fatuca aia creata si-a intins parul cu placa. Numai Geta a ramas neschimbata. Ca sa nu fie mai prejos, a tinut sa precizeze si sa auda toata lumea ca a folosit galbenus de ou si niste ulei de masline, iar parul ei arata minunat: „nu-i asa?”

De la hair style s-a trecut la manichiura... frech, cu gel, acrilice si nu stiu ce fibra, cu floricele, cu pietricele, cu aur sau argint, picturi murale, cu... tot tacamul „deluxe” care implica scrub, creme emoliente pentru hidratare si catifelare, taiere de cuticule si pilire.

Apoi, de la manichiura la tratamente cosmetice si corporale. Ce s-au mai rasfatat cu impachetari cu alge marine sau ciocolata si au incercat un fast slim, numai bine sa incapa in hainele nou-noute.
Toate acestea pentru noaptea de Inviere! Sau pentru masa, clubul, discoteca de dupa noaptea de Inviere unde, vom sta 30 de minute sa povestim ce am mai facut in ultimul an de cand nu ne-am mai vazut.

Asa sa ne ajute Dumnezeu! Ne trebuie ajutor pentru a fi in trend si de Craciun.

Ultimul tren spre casa

|

In fiecare primavara, in China, are loc cea mai mare migratie de oameni. 130 de milioane de muncitori se grabesc sa prinda un tren pentru a se intalni cu rudele la sarbatoarea Anului Nou. Majoritatea calatoresc peste 2000 de kilometri, iar dintre cele cinci zile libere, patru sunt petrecute pe drum, in trenuri si autobuze.

Documentarul „Last train home” prezinta povestea unei familii de chinezi, plecata sa lucreze intr-un mare oras industrial, pentru a asigura celor doi copii reusita in viata. Desi incomparabila situatia, povestea lor poate fi povestea tuturor romanilor care au plecat in strainatate pentru un trai mai bun, care au dormit prin parcuri sau baraci si care, veneau acasa o data la trei ani.
Un film trist, real, care merita vazut.

Top 2010

|
La sfarsit de an, toata lumea face bilanturi. Calcule peste calcule, rapoarte, retrospective, concluzii, pareri, deznodamanturi.
La inceput de an, toata lumea face topuri. Top 5 cele mai populare diete, top 7 „pitipoance”, top 9 destinatii turistice, top 10 apocalipse care stau sa vina si multe alte aberatii de topuri mi-au umplut casuta de email.

Daca tot e la moda, am brodit si eu un top 10 cu oameni , locuri si evenimente din 2010. Oameni pe care nu i-am cunoscut in mod direct, dar care m-au impresionat si de la care am avut ceva de invatat, locuri pe care le-am vizitat si m-au fascinat, evenimente care m-au marcat, m-au motivat sau m-au schimbat:

1. Eroii anticomunisti nu vor muri niciodata. Povestile lor sunt marturii de viata, sunt exemple lipsite de indiferenta fara de poporul roman, fata de adevar si dreptate pentru care au fost torturati fizic si psihic inimaginabil, pedepsiti cu munca silnica, batuti, infometati, lasati sa moara de frig, de boli si mizerie, culcati pe jos sau privati de somn, supusi la perversiuni sexuale.
2. Copiii anului 2010, sunt copiii nascuti la Maternitatea Giulesti, pe care Dumnezeu i-a luat la El sa-i faca ingeri.
3. „Sa fiti oameni!” -provocarea lui Mile Carpenisan: „ In fiecare zi va provoc sa faceti cate o fapta buna astfel incat peste o saptamana sa vad de la toti povesti care sa descrie pataniile ce i-au facut sa se simta din nou oameni printre oameni”.
4. Luiza Cherpec. Femeia anului 2010 in topul meu. De ce? Pai, din doua motive: a crezut intrun vis si a creat cea mai mare comunitate de mirese online, miresici.ro. A cunoscut succesul si nu s-a lepadat de simplitate, parca in contradictie cu ceea ce vezi la televizor.
5. Povestea lui Radu Hosu este povestea celor 4000 de elevi care au pierdut ajutorul social pentru liceu, din cauza unui ban! Povestea lui o gasiti aici.


6. Femeia asta intrecea cu orice masura pragul decentei spre cel a frivolitatii. Dar, daca esti fan pictura suprarealista, atunci esti fan Frida Khalo. Durerea imensa din urma unui accident, i-a marcat viata si opera artistica. In 2010, Frida ar fi implinit 100 de ani.






7. Brasov – probabil cel mai frumos oras din Romania, a sarbatorit 775 de ani de la prima atestare documentara. Mananca la Bella Musica, plimba-te pe aleea de sub Tampa, relaxeaza-te pe o banca in Piata Sfatului, viziteaza Biserica Neagra... si cate si mai cate sunt de facut!
8. Daca iti plac locurile exotice si accesibile, atunci Thailanda este ceea ce cauti. Plaje cu nisip alb, soare cat cuprinde, apa limpede si pesti multicolori, masaj traditional, temple, oameni zambitori si clatite cum nicaieri nu am mancat.

9. Annie Lennox, pentru curajul de a aparea in fata oamenilor purtand un tricou inscriptionat „hiv positiv” si pentru campania pe care o duce pentru strangerea de fonduri si apararea drepturilor celor infestati cu aceasta boala.










10. Un loc in top si pentru presedintele Frantei, Nicolas Sarkozy, pentru trimiterea tiganilor inapoi acasa, in Romania sau Bulgaria.

Acestea fiind spuse, va doresc un an bun cu sanatate si sa realizati tot ce v-ati propus. Sa nu incetati sa credeti in visele voastre si sa faceti un mic bine, in fiecare zi. Fiti oameni!