Am ajuns sa scriu despre bunica-mea care, pana mai ieri era
doar o femeie zgarcita, brazdata de riduri, pe cat de mica si slaba, pe atat de
puternica. Acum realizez ca era defapt, o super femeie!
A avut o viata grea babutza: zece copii de hranit (zece, nu unul sau doi!), animale de ingrijit, prasit la camp, pus pe iarna de prin toamna, cules perjele si facut tzuica, strangea ouale si laptele pentru “Americanu”, miercurea si vinerea stergea blidele cu grija de untura, nu care cumva sa ramana vreun dram inainte de a se parpoli mamaliga, iar duminica era la biserica. Stia toate buruienile si mereu avea leacuri pentru orice, caci pana la doftor drumul era lung si anevoios.
Paraul din fata portii era de-o schioapa, insa cand se umfla lua cu el toate animalele din batatura. In schimb, casa cu temelia ei din pietre de rau si barne de lemn statea neclintita, in semn de recunostinta pentru toata truda care a dus la facerea ei. Tot la parau, spala biata femeie hainele barbatului si scutecele celor mici. In casa trainica, copiii au fost alaptati si leganati in covata, la gura sobei. Mai tarziu, i-a invatat sa scrie si sa citeasca la lumanare si i-a culcat in paturi de lemn si pe saltele de paie. Si au ajuns OAMENI. Iar ea nu era doar MAMA, era si o super femeie!
Apar si eu dupa doua generatii, sleita de putere. Am doar un copil de crescut, mancare de facut din cand in cand, un pic colea de curatenie, am probleme cu incalzirea globala, pretul petrolului, homosexuali, E-uri, poluare, spamuri, arsuri solare, gropi, razboaie, pfiu…. nu se mai termina. De la atata treaba, florile mi s-au uscat, matza mi s-a ingrasat, eu nu m-am mai epilat, curentul aproape ca l-au taiat…
Nu vreau decat un gram din puterea ta, femeie!
Am gasit o samanta...
|
Etichete:
Forme colorate
Am gasit o samanta, o samanta mica. A cazut din buzunarul unui fluture care se afla in treacat. Probabil o fi fost spart buzunarul, era un fluture cam zdrentaros. Am vrut sa-i inapoiez lucrul pierdut... L-am strigat, dar era deja dus in departari, purtat de vant.
Ce samanta o fi oare? O fi samanta unei flori? Si daca da... Ce fel de floare? O fi vreun mac gingas ce se adapa din roua diminetii? Sau o fi vreun ciulin morocanos si spinos.
Si daca e samanta unui copac, ce fel de copac o fi? Poate vreun stejar vanjos care cu radacinile sale imbratiseaza pamantul, iar cu ramurile se agata de bolta cerului de parca ar vrea sa le uneasca... o punte intre noi si alte lumi. Sau o fi vreun maracine ciufulit cu ramuri zgribulite.
Un lucru e cert si nu mai sufera asteptare. Trebuie sa pun samanta in pamant bun si sa o hranesc cu ploi si soare.
Cum trece timpul... Doamne, ce repede mai alearga! A mai cazut o frunza din calendar, septembrie s-a dus. Vad ca si octombrie e palid nitel, parca-i de ceara.
Mi-e draga mica mea samanta, mi-e draga tare, desi acum nu-i decat un gogoloi de pamant. Dar v-a creste mare si voi iubi si mai mult micutul vlastar.
Dumnezeu sa te pazeasca
Si de sus sa te - ocroteasca
Si de sus sa te - ocroteasca
Sa iti dea de trebuinta
Tot ce-i bun pentru-a ta fiinta.
Cu multa dragoste,
tata!
11 lucruri despre Romania - partea a doua
|
Etichete:
Lumesc
Am scris aici cum a fost anul trecut in Romania. Din pacate, multe lucruri au ramas la fel, iar degradarea s-a simtit la tot pasul: oameni vulgari, smecheri si cutitari, cladiri si locuri imbatranite, servicii de proasta calitate.
1. Am ales sa venim cu Blue Air, o companie romaneasca aproape de sistemul tau nervos central. La fiecare zbor am calatorit cu cetateanul turmentat, contrar regulamentului de pe pagina lor de web, si am constatat ca serviciul de check-in din aeroport nu da niciodata error.
2. In Bucuresti, daca folosesti mijloacele de transport in comun, uita de biletele de hartie. In pretul cartelei magnetice ai inclus doi aurolaci care te insotesc pana la Gara de Nord.
3. Am luat apoi trenul rapid, de dragul vremurilor de alta data. Trenul a ramas “rapid” doar cu numele, mai ales ca parcurge distanta in acelasi timp ca si intercity si acceleratul, iar pe unele tronsoane a mers precum trenul cu aburi.
4. De dor, de jale, de pofta acuta sau din cauza reclamelor tv, lumea toata ne-a chemat la bere. Tata s-a lasat de tigari, temporar!
5. In magazine, laptele e ca vinul. Cu cat tine mai mult, cu atat e mai bun. Cica e proaspat!
6. Unchiul din Italia a venit acasa dupa 4 ani. Imediat dupa granita, a intrebat un politist cum ajunge pe autostrada. Politistul s-a simtit luat la „misto”.
7. Narcis e tot acolo, pe Republicii, insa criza l-a atins si pe el. Nu mai cumpara lumea ochelari de soare. Am vazut-o si pe tanti cu florile, dar cred ca-i merge „Numai atat”!
8. Dupa slujba de Vecernie, preotul isi asculta cu o ureche pacatosii veniti la spovedanie iar ochii erau atintiti pe niste indivizi care se chinuiau de doua ore sa asambleze o masa. Apoi, cu Sfanta Cruce intr-o mana si cu surubelnita in alta mana, masa a fost gata. Si iar spovedea cu o ureche, iar ochii urmareau de data aceasta niste femei care incercau sa puna fata de masa. In tot acest timp, microfonul a ramas deschis, iar pe fundal se auzea o caseta cu muzica religioasa.
9. Acasa mancarea are gust!
10. Brasovul meu natal a castigat titlul de Capitala Verde a Romaniei!
11. Apropo’ de reclame, ai grija ca diareea sa nu-ti strice ziua si nu uita sa-ti iei aspirina pentru o inima sanatoasa, da?
1. Am ales sa venim cu Blue Air, o companie romaneasca aproape de sistemul tau nervos central. La fiecare zbor am calatorit cu cetateanul turmentat, contrar regulamentului de pe pagina lor de web, si am constatat ca serviciul de check-in din aeroport nu da niciodata error.
2. In Bucuresti, daca folosesti mijloacele de transport in comun, uita de biletele de hartie. In pretul cartelei magnetice ai inclus doi aurolaci care te insotesc pana la Gara de Nord.
3. Am luat apoi trenul rapid, de dragul vremurilor de alta data. Trenul a ramas “rapid” doar cu numele, mai ales ca parcurge distanta in acelasi timp ca si intercity si acceleratul, iar pe unele tronsoane a mers precum trenul cu aburi.
4. De dor, de jale, de pofta acuta sau din cauza reclamelor tv, lumea toata ne-a chemat la bere. Tata s-a lasat de tigari, temporar!
5. In magazine, laptele e ca vinul. Cu cat tine mai mult, cu atat e mai bun. Cica e proaspat!
6. Unchiul din Italia a venit acasa dupa 4 ani. Imediat dupa granita, a intrebat un politist cum ajunge pe autostrada. Politistul s-a simtit luat la „misto”.
7. Narcis e tot acolo, pe Republicii, insa criza l-a atins si pe el. Nu mai cumpara lumea ochelari de soare. Am vazut-o si pe tanti cu florile, dar cred ca-i merge „Numai atat”!
8. Dupa slujba de Vecernie, preotul isi asculta cu o ureche pacatosii veniti la spovedanie iar ochii erau atintiti pe niste indivizi care se chinuiau de doua ore sa asambleze o masa. Apoi, cu Sfanta Cruce intr-o mana si cu surubelnita in alta mana, masa a fost gata. Si iar spovedea cu o ureche, iar ochii urmareau de data aceasta niste femei care incercau sa puna fata de masa. In tot acest timp, microfonul a ramas deschis, iar pe fundal se auzea o caseta cu muzica religioasa.
9. Acasa mancarea are gust!
10. Brasovul meu natal a castigat titlul de Capitala Verde a Romaniei!
11. Apropo’ de reclame, ai grija ca diareea sa nu-ti strice ziua si nu uita sa-ti iei aspirina pentru o inima sanatoasa, da?
Jucarii vechi
|
Etichete:
Lumesc
Copilaria a fost pentru toti o stare de veselie si fericire continua, nazbatii si ghidusii. Mi-amintesc cu drag de papusa Ada, primita de la tata. Avea carlionti aurii si ochi albastri. Alte papusi au primit hainute noi din mileurile crosetate de mama (sa recunoastem, cui ii plac mileurile?). Marian avea o colectie impresionata de cowboy iar prima papusa Barbie am vazut-o la Cristina. Era primita din Germania si tare mai visam sa o am.
Afara ne distram cel mai bine, la scunsea, prinsea si flori fete si baieti.
Iarna, la tara, faceam un trenulet din sanii si brazdam medeanul pana ajungeam la garla. Iar vara ne scaldam la iaz, aruncam pisica din podul casei sa vad daca aterizeaza in picioare si plangeam cand se termina vacanta. Nu aveam papusi, dar mama Aneta avea grija sa-mi imbrobodeasca una din carpe si stergare. Ce vremuri! Si-apoi, cum altfel? "Daca-i copil, sa se joace; daca-i cal, sa traga; si daca-i popa, sa citeasca..." vorba lui Creanga.
Asa ne jucam noi. Astazi, jocurile nu se mai joaca afara, ci pe calculator. Fetitele au papusi care vorbesc iar baietii, monstrii din plastic.
Dar sa vedem cum se jucau copiii in urma cu cateva secole. Cei saraci aveau jucarii din lemn, facute acasa, iar cei bogati jucarii sofisticate, scumpe.
O papusa englezeasca din lemn de la sfarsitul sec 17 – inceputul sec 18 apartinanad familiei Wedgeborough. Numai 23 de astfel de papusi sunt cunoscute.
O binecunoscuta papusa Jumeau Carrier-Belleuse din 1880.
O balerina marca Roullet et Decamps in costumul original – din sec 19.
Mancatorul de dovleac – o rara jucarie frantuzeasca Vichy din sec. 19
Nora – un ursulet marca Stunz din 1908. Pat – un ursulet negru marca Steiff din 1910.
Un joc din secolul 19 - A Jeu des Montagnes de la Terre, Franta
Celebrul James Bond
Punchinello calare pe luna – un personaj clasic original din opera „commedia dell’arte” – secolul 17.
Non Stop Robot - Jucarie japoneza din tinichea din 1950
Charlie Chaplin si cutia lui originala din 1930
O baie perfect functionala din 1920
Jucarii de propaganda Hitler din 1930
Un automat dupa modelul cantaretului rus Al Jolson
Colectia de jucarii rare apartine Fundatiei Sofia din Grecia. O descriere detaliata a jucariilor o gasiti aici
Afara ne distram cel mai bine, la scunsea, prinsea si flori fete si baieti.
Iarna, la tara, faceam un trenulet din sanii si brazdam medeanul pana ajungeam la garla. Iar vara ne scaldam la iaz, aruncam pisica din podul casei sa vad daca aterizeaza in picioare si plangeam cand se termina vacanta. Nu aveam papusi, dar mama Aneta avea grija sa-mi imbrobodeasca una din carpe si stergare. Ce vremuri! Si-apoi, cum altfel? "Daca-i copil, sa se joace; daca-i cal, sa traga; si daca-i popa, sa citeasca..." vorba lui Creanga.
Asa ne jucam noi. Astazi, jocurile nu se mai joaca afara, ci pe calculator. Fetitele au papusi care vorbesc iar baietii, monstrii din plastic.
Dar sa vedem cum se jucau copiii in urma cu cateva secole. Cei saraci aveau jucarii din lemn, facute acasa, iar cei bogati jucarii sofisticate, scumpe.
O papusa englezeasca din lemn de la sfarsitul sec 17 – inceputul sec 18 apartinanad familiei Wedgeborough. Numai 23 de astfel de papusi sunt cunoscute.
O binecunoscuta papusa Jumeau Carrier-Belleuse din 1880.
O balerina marca Roullet et Decamps in costumul original – din sec 19.
Mancatorul de dovleac – o rara jucarie frantuzeasca Vichy din sec. 19
Nora – un ursulet marca Stunz din 1908. Pat – un ursulet negru marca Steiff din 1910.
Un joc din secolul 19 - A Jeu des Montagnes de la Terre, Franta
Celebrul James Bond
Punchinello calare pe luna – un personaj clasic original din opera „commedia dell’arte” – secolul 17.
Non Stop Robot - Jucarie japoneza din tinichea din 1950
Charlie Chaplin si cutia lui originala din 1930
O baie perfect functionala din 1920
Jucarii de propaganda Hitler din 1930
Un automat dupa modelul cantaretului rus Al Jolson
Colectia de jucarii rare apartine Fundatiei Sofia din Grecia. O descriere detaliata a jucariilor o gasiti aici
Pentru copilul din mine
|
Etichete:
Lumesc
De curand, am aflat ca o sa avem un baietel. Amandoi ne doream o fetita, dar Dumnezeu are alte planuri, in asentimentul si spre fericirea rudelor care s-au bucurat de parca au castigat la loto.
M-am bazat pe instinctul de mama, pe o autosugestie sau ce-o mai fi fost in mintea mea si, toata ziua visam la o fetita cu parul cret, la rochite, fundite, clame, papusele, zorzonele... Insa, doctorul mi-a retezat visele de la radacina si ne-a sugerat sa punem poza cu „cuc” pe frigider, la vedere.
Imaginea unui baietel obraznic, pusti, pistoale, sabii, masinute, cawboys si lupte nu-mi da pace... Il vad ca pe un terorist profesionist in Counter Strike, un cutitar in Knife Arena, un Captain Price chemat la datorie.
Cred ca m-a influentat un baietel imbracat in soldat roman. Avea un coif, o mantie rosie si o sabie care taia si spinteca. „Whooooo, huooooo, ahhhhhhhh” striga soldatul iar lumea, din calea lui, se ferea.
Sa te feresti si tu din calea mea daca te prind ca te joci cu tac-tu, in retea.
M-am bazat pe instinctul de mama, pe o autosugestie sau ce-o mai fi fost in mintea mea si, toata ziua visam la o fetita cu parul cret, la rochite, fundite, clame, papusele, zorzonele... Insa, doctorul mi-a retezat visele de la radacina si ne-a sugerat sa punem poza cu „cuc” pe frigider, la vedere.
Imaginea unui baietel obraznic, pusti, pistoale, sabii, masinute, cawboys si lupte nu-mi da pace... Il vad ca pe un terorist profesionist in Counter Strike, un cutitar in Knife Arena, un Captain Price chemat la datorie.
Cred ca m-a influentat un baietel imbracat in soldat roman. Avea un coif, o mantie rosie si o sabie care taia si spinteca. „Whooooo, huooooo, ahhhhhhhh” striga soldatul iar lumea, din calea lui, se ferea.
Sa te feresti si tu din calea mea daca te prind ca te joci cu tac-tu, in retea.
Cu pumnul in gura
|
Etichete:
Lumesc
Ne-am castigat libertatea de exprimare prin '90. Doar teoretic. Practic, cenzura loveste de fiecare data cand are ocazia. Numai cine a patit-o stie cum e. Si e rau...
In curand, n-o sa mai apuci sa deschizi gura, nici n-o sa mai vrei. Si gandurile vor fi cenzurate...
Platon, de data aceasta Tudor Platon, elev in clasa a 12-a la Colegiul National de Informatica din Piatra Neamt, a platit de doua ori pretul cenzurii. Fotografiile, efectuate in incinta scolii pentru un proiect, erau aducatoare de faima rea. Iar, cum rufele liceului nu se spala in public, elevul a fost exmatriculat, asa... in prag de BAC. Indisciplinar, cica.
Din pozele compromitatoare putem observa cum elevii joaca poker sau fumeaza, etc., lucruri interzise in institutiile de invatamant.
Ca tineretul este mai „bovin” acum, mai mult decat a fost vreodata, ca lipsa de respect nu mai exista, cineva este de vina pentru aceasta generatie fosta MTV, actuala Facebook. Daca nu parintii si profesorii, atunci cine?
Daca ma-ta sta la o telenovela si tac-tu la un meci de fotbal, cu berea in mana si cu injuraturile pe limba, cine sa-ti verifice temele pentru maine? Daca elevii fumeaza de la 10 ani iar elevele arata ca niste panarame, cine este de vina pana la urma?
Iar daca asta este realitatea, de ce sa o cenzuram?
In curand, n-o sa mai apuci sa deschizi gura, nici n-o sa mai vrei. Si gandurile vor fi cenzurate...
Platon, de data aceasta Tudor Platon, elev in clasa a 12-a la Colegiul National de Informatica din Piatra Neamt, a platit de doua ori pretul cenzurii. Fotografiile, efectuate in incinta scolii pentru un proiect, erau aducatoare de faima rea. Iar, cum rufele liceului nu se spala in public, elevul a fost exmatriculat, asa... in prag de BAC. Indisciplinar, cica.
Din pozele compromitatoare putem observa cum elevii joaca poker sau fumeaza, etc., lucruri interzise in institutiile de invatamant.
Ca tineretul este mai „bovin” acum, mai mult decat a fost vreodata, ca lipsa de respect nu mai exista, cineva este de vina pentru aceasta generatie fosta MTV, actuala Facebook. Daca nu parintii si profesorii, atunci cine?
Daca ma-ta sta la o telenovela si tac-tu la un meci de fotbal, cu berea in mana si cu injuraturile pe limba, cine sa-ti verifice temele pentru maine? Daca elevii fumeaza de la 10 ani iar elevele arata ca niste panarame, cine este de vina pana la urma?
Iar daca asta este realitatea, de ce sa o cenzuram?
Ghid inutil de supravietuire
|
Etichete:
Lumesc
Cum conceptiile mele despre viata in societatea curenta au determinat lumea virtuala sa creada ca fac parte din categoria ereticilor, a celor ne indoctrinati stiintific, ba mai rau, ca voi naste pe camp, o mutare in padure, in viitorul apropiat – indepartat, este iminenta.
Emisiunile TV despre supravietuire intrun mediu ostil, se intrec, care mai de care, sa-mi vina in ajutor in acest sens. Inca nu m-am hotarat unde vreau sa traiesc: intro jungla amazoniana, in desert, pe cele mai marete piscuri, la Polul Nord. Inca nu m-am horatat daca vreau sa supravietuiesc „ultimate” sau „extreme”. Oricum, trebuie sa fiu departe de civilizatie, departe de lumea elevata, culta si inteligenta.
Pana atunci nu-mi ramane decat sa ma antrenez cu fortele speciale aeriene, sa-mi iau centura neagra cu vreo 7 Dani la Judo, Jujitsu, Kendo, sa dau o fuga-n Cheile Rasnoavei la catarat si, sa ma incriu la lupte libere, greco – romane- catolice sau de orice confesiune. As face si un box tailandez cu sotul, dar el nu a facut nici macar armata.
Cred ca merge si un triatlon de la Brasov pana pe Moldoveanu, inotul in lacul Balea fiind necesar pentru a mari timpul de supravietuire. Dar oare va fi posibil fara aminoacizi, anabolizanti, vitamine si cutia aia mare cu pudra cu gust de capsuni?
Iar partea cea mai grea, uf, o sa fie mancatul. Fulgii mei cu lapte de dimineata, vor fi inlocuiti cu o capra neagra moarta de 3 luni si o salata din flori de colt.
p.s. Ochelarii de cal raman acasa!
Emisiunile TV despre supravietuire intrun mediu ostil, se intrec, care mai de care, sa-mi vina in ajutor in acest sens. Inca nu m-am hotarat unde vreau sa traiesc: intro jungla amazoniana, in desert, pe cele mai marete piscuri, la Polul Nord. Inca nu m-am horatat daca vreau sa supravietuiesc „ultimate” sau „extreme”. Oricum, trebuie sa fiu departe de civilizatie, departe de lumea elevata, culta si inteligenta.
Pana atunci nu-mi ramane decat sa ma antrenez cu fortele speciale aeriene, sa-mi iau centura neagra cu vreo 7 Dani la Judo, Jujitsu, Kendo, sa dau o fuga-n Cheile Rasnoavei la catarat si, sa ma incriu la lupte libere, greco – romane- catolice sau de orice confesiune. As face si un box tailandez cu sotul, dar el nu a facut nici macar armata.
Cred ca merge si un triatlon de la Brasov pana pe Moldoveanu, inotul in lacul Balea fiind necesar pentru a mari timpul de supravietuire. Dar oare va fi posibil fara aminoacizi, anabolizanti, vitamine si cutia aia mare cu pudra cu gust de capsuni?
Iar partea cea mai grea, uf, o sa fie mancatul. Fulgii mei cu lapte de dimineata, vor fi inlocuiti cu o capra neagra moarta de 3 luni si o salata din flori de colt.
p.s. Ochelarii de cal raman acasa!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
