Pentru copilul din mine

De curand, am aflat ca o sa avem un baietel. Amandoi ne doream o fetita, dar Dumnezeu are alte planuri, in asentimentul si spre fericirea rudelor care s-au bucurat de parca au castigat la loto.

M-am bazat pe instinctul de mama, pe o autosugestie sau ce-o mai fi fost in mintea mea si, toata ziua visam la o fetita cu parul cret, la rochite, fundite, clame, papusele, zorzonele... Insa, doctorul mi-a retezat visele de la radacina si ne-a sugerat sa punem poza cu „cuc” pe frigider, la vedere.

Imaginea unui baietel obraznic, pusti, pistoale, sabii, masinute, cawboys si lupte nu-mi da pace... Il vad ca pe un terorist profesionist in Counter Strike, un cutitar in Knife Arena, un Captain Price chemat la datorie.
Cred ca m-a influentat un baietel imbracat in soldat roman. Avea un coif, o mantie rosie si o sabie care taia si spinteca. „Whooooo, huooooo, ahhhhhhhh” striga soldatul iar lumea, din calea lui, se ferea.

Sa te feresti si tu din calea mea daca te prind ca te joci cu tac-tu, in retea.