În ziua de 14 iulie 2010, Madalina hotărî că sosise, în fine, momentul să se sinucidă. Implinea 43 de ani si, desi era "o artistă împlinită, o mamă şi o femeie fericită”, viata ei nu mai avea nici un sens.
Si-a procurat o substanta toxica, rosie, cu miros intepator care avea sa-i curme existenta in cateva clipe.
Nu era la prima incercare, dar de data asta “avea să cunoască ultima experienţă din viaţă, care făgăduia să fie foarte diferită: moartea”.
Apoi, peste tot in ziare, la Tv, pe toate siteurile si toate blogurile, pe strada: „Madalina s-a sinucis, „Madalina in sus”, „Madalina in jos”.
Media se intrece in a prezenta informatii cat mai multe si cat mai proaste, se inventeaza interviuri cu ea, apar noi mesaje pe telefonul mobil al artistei, insecticidul se transforma in pesticid, copilul Petru are ba un an, ba doi, credinciosii cer Domnului sa o ierte, altii critica ritualul de inmormantare, sotul e „trimis” la curve, soacra – poama acra.
Am auzit in doua zile de Madalina, cum n-am auzit in 15 ani.
Ultima oara cred ca am ascultat-o la Radio Romania Actualitati, la emisiunea de dimineata, „O melodie pentru fiecare”, aparitia ei in media rarindu-se odata cu aparitia MTV-ului.
De-a lungul timpului, artistii, actorii si cantaretii de prin 90, ii mai vedeai invitati la revelioanele televiziunii romane. Insa, tineretul vroia altceva. Era satul de slagare, de crizanteme de aur, de bunica cand era fata, de macarale, caini vagabonzi si casa din deal.
Si, li s-a dat: tzate siliconate, funduri, vedete dezbracate, simone senzuale, clarvazatoare, anorexeice, drogati, analfabeti cu dinti de aur si bmw-uri in garaj, play-back-uri, parade gay si seeeex, cat mai mult sex oral, anal, cu 1, 2, 3 parteneri, etc.
Nu se mai canta despre iubire, dragoste, emotie. Se canta despre cum sa ti-o trag pe la spate, alcoolul este viata, cum m-am intors si-ti zbor creierii pe pereti dupa ce-mi bag p... –n mata.
Fata draga, nu aveai cum sa fii in rand cu lumea de azi! Pacat ca ai preferat moartea in schimbul conului de umbra.
