O super femeie!

Am ajuns sa scriu despre bunica-mea care, pana mai ieri era
doar o femeie zgarcita, brazdata de riduri, pe cat de mica si slaba, pe atat de
puternica. Acum realizez ca era defapt, o super femeie!

A avut o viata grea babutza: zece copii de hranit (zece, nu unul sau doi!), animale de ingrijit, prasit la camp, pus pe iarna de prin toamna, cules perjele si facut tzuica, strangea ouale si laptele pentru “Americanu”, miercurea si vinerea stergea blidele cu grija de untura, nu care cumva sa ramana vreun dram inainte de a se parpoli mamaliga, iar duminica era la biserica. Stia toate buruienile si mereu avea leacuri pentru orice, caci pana la doftor drumul era lung si anevoios.

Paraul din fata portii era de-o schioapa, insa cand se umfla lua cu el toate animalele din batatura. In schimb, casa cu temelia ei din pietre de rau si barne de lemn statea neclintita, in semn de recunostinta pentru toata truda care a dus la facerea ei. Tot la parau, spala biata femeie hainele barbatului si scutecele celor mici. In casa trainica, copiii au fost alaptati si leganati in covata, la gura sobei. Mai tarziu, i-a invatat sa scrie si sa citeasca la lumanare si i-a culcat in paturi de lemn si pe saltele de paie. Si au ajuns OAMENI. Iar ea nu era doar MAMA, era si o super femeie!

Apar si eu dupa doua generatii, sleita de putere. Am doar un copil de crescut, mancare de facut din cand in cand, un pic colea de curatenie, am probleme cu incalzirea globala, pretul petrolului, homosexuali, E-uri, poluare, spamuri, arsuri solare, gropi, razboaie, pfiu…. nu se mai termina. De la atata treaba, florile mi s-au uscat, matza mi s-a ingrasat, eu nu m-am mai epilat, curentul aproape ca l-au taiat…

Nu vreau decat un gram din puterea ta, femeie!