Am gasit o samanta, o samanta mica. A cazut din buzunarul unui fluture care se afla in treacat. Probabil o fi fost spart buzunarul, era un fluture cam zdrentaros. Am vrut sa-i inapoiez lucrul pierdut... L-am strigat, dar era deja dus in departari, purtat de vant.
Ce samanta o fi oare? O fi samanta unei flori? Si daca da... Ce fel de floare? O fi vreun mac gingas ce se adapa din roua diminetii? Sau o fi vreun ciulin morocanos si spinos.
Si daca e samanta unui copac, ce fel de copac o fi? Poate vreun stejar vanjos care cu radacinile sale imbratiseaza pamantul, iar cu ramurile se agata de bolta cerului de parca ar vrea sa le uneasca... o punte intre noi si alte lumi. Sau o fi vreun maracine ciufulit cu ramuri zgribulite.
Un lucru e cert si nu mai sufera asteptare. Trebuie sa pun samanta in pamant bun si sa o hranesc cu ploi si soare.
Cum trece timpul... Doamne, ce repede mai alearga! A mai cazut o frunza din calendar, septembrie s-a dus. Vad ca si octombrie e palid nitel, parca-i de ceara.
Mi-e draga mica mea samanta, mi-e draga tare, desi acum nu-i decat un gogoloi de pamant. Dar v-a creste mare si voi iubi si mai mult micutul vlastar.
Dumnezeu sa te pazeasca
Si de sus sa te - ocroteasca
Si de sus sa te - ocroteasca
Sa iti dea de trebuinta
Tot ce-i bun pentru-a ta fiinta.
Cu multa dragoste,
tata!
